Inspired by Corelli – Bucharest Early Music Festival
Inspired by Corelli

Inspired by Corelli

Starts from: noiembrie 13, 2017

Start Time 7:00 pm End Time8:30 pm

Str. Iuliu Barasch 15

Luni, 13 noiembrie 2017, ora 19.00, Teatrul Evreiesc de Stat

Celebrele Sonate Opus 5 vor fi prezentate în acest an la București într-o cromatică timbrală aparte, asigurată de diversitatea instrumentelor de continuo. Patru dintre cei mai cunoscuți muzicieni din spațiul balcanic ai momentului, specializați în interpretarea muzicii vechi sunt implicați în acest proiect inedit pentru spațiul cultural bucureștean. (Mircea Ionescu / Ciprian Câmpean / Raluca Enea – România, Andrej Jovanić – Serbia).

 

În program:

Archangelo Corelli (1653 – 1713)

Sonate a violino e violone o cembalo, op. 5

Sonata X (Fa major)

Preludio (Adagio) – Allemanda (Allegro) – Sarabanda (Largo) – Gavotta (Allegro) – Giga (Allegro)

Sonata I (Re major):

Grave – Allegro – Adagio – Grave – Allegro – Adagio – Allegro (Fuga) – Allegro – Adagio – Allegro (Fuga)

Sonata VII (Re minor):

Preludio – Corrente (Allegro) – Sarabanda (Largo) – Giga (Allegro)

Sonata IX (A major)

Preludio (Largo) – Giga (Allegro) – Adagio – Tempo di Gavotta (Allegro)

Sonata XII (Re minor) – Follia

 

Interpretează:

Mircea Ionescu – vioară

Andrej Jovanić – teorbă

Ciprian Câmpean – violoncel

Raluca Enea – clavecin

 

Mircea Ionescu

Mircea Ionescu este absolvent al Liceului de Artă G.Enescu și al Universității Naționale de Muzică București, secția Pedagogie muzicală promoția 1997.

În 2003 a frecventat cursurile de vioară barocă din Karlsruhe sub îndrumarea lui Anton Steck.

Și-a început activitatea ca profesor de vioară iar din 1999 devine artist liric al Corului Filarmonicii G.Enescu, funcție deținută până în prezent.

Din 2003 până în 2009 a ocupat funcția de manager muzical al Bisericii Lutherane din București, unde a realizat stagiunea muzicală de concerte instrumentale si vocal-simfonice.

A colaborat cu violonistul Mihail Ghiga și ansamblul Collegio Stravagante din București la realizarea mai multor opere baroce precum „Deceballo”, „Pyram & Thisbe”, „Dido&Aeneas”, lucrări prezentate în cadrul stagiunii Operei Naționale din București.

Din 2009 devine membru al orchestrei baroce Balkan Baroque Band, orchestră înființată de Jean-Christophe Frisch; împreună cu acest ansamblu a susținut concerte în special în Franța dar și la Salonic, Atena, Sofia și București. În 2012, împreună cu BBB și Jean-Luc Larguier s-a alăturat proiectului artistic Wu-Wei pe muzica Anotimpurilor lui Vivaldi, proiect desfășurat pe parcursul a doi ani, cu peste 100 de reprezentații în toate orașele importante din Franța, în Olanda și Elveția. A participat de asemnea la înregistrarea CD-ului cu aceeași muzică a lui Vivaldi, în Paris.

În țară participă la diverse festivaluri baroce precum Sibiu, Brașov și Miercurea Ciuc unde evoluează anual sub îndrumarea violonistei Ulrike Titze.

A colaborat cu violonistul Adrian Butterfield la punerea în scenă a operei lui Cavalieri „Rappresentatione di anima e di corpo” și a operei „Fairy Queen” a lui G.F.Haendel. A colaborat cu Corul de copii al Radiodifuziunii la realizarea spectacolelor de muzica barocă „Esther” și „Stabat mater” de Pergolesi. Alături de Collegio Stravagante și membri ai Corului Filarmonicii G.Enescu a realizat opera „Dido & Aeneas” de H.Purcell. Ca violonist al orchestrei Balkan Baroque Band susține anual concerte cu muzică barocă pe scena Ateneului Român.

 

Andrej Jovanić

Andrej Jovanić a absolvit cursurile de lăută, teorbă și chitară istorică la clasa profesorului Rolf Lislevand, la Academia de Muzică Veche Trossingen (Germani). A început studiul muzicii vechi și al interpretării istorice sub îndrumarea profesoarei Elizabeth Kenny la Academia Regală de Muzică din Londra.

A participat ca interpret de continuo în numeroase producții de cameră, orchestrale și de operă în Europa. A cântat în compania formațiilor Orchestra of the Age of Enlightement, Musicians of the Globe, Balkan Baroque Band în compania cărora a înregistrat mai multe albume audio.

Andrej este și profesor de chitară clasică în Belgrad, Serbia.

 

Ciprian Câmpean

Ciprian Câmpean este absolvent al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj, secția violoncel. A urmat cursurile de master la secția violoncel baroc a Universității de Muzică din Geneva. A urmat cursuri de perfecționare – violoncel baroc și muzică de cameră – cu Bruno Cocset (Academie de Sablé).

Evoluează în compania unor importante ansambluri de muzică veche din România și din străinătate între care: Ansamblul Transylvania, La Follia, Napocelli, Arioso. A participat în proiectele orchestrale realizate de Balkan Baroque Band sub conducerea lui Cristoph Frisch.

Este membru al orchestrei Filarmonicii din Cluj-Napoca.

 

Raluca Enea

Raluca Enea este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – secțiile Pedagogie instrumentală – pian și Interpretare – clavecin, la clasa profesoarei Ogneanca Lefterescu. Din 2005 și-a continuat studiile de clavecin în Germania, sub îndrumarea profesorilor Harald Hoeren, Glen Wilson şi Ketil Haugsand.

A urmat cursuri de perfecţionare susţinute de Menno van Delft (Olanda), Frédérick Haas (Belgia), Malcolm Bilson (SUA), Ketil Haugsand (Norvegia), cursurile Academiei din Sablé, sub îndrumarea profesorilor Françoise Lengellé şi Howard Crook (clavecin şi canto baroc) și cursuri de muzică de cameră cu Jan de Winne, Marcel Ponseele și Hervé Douchy (Belgia).

A susţinut concerte în România, Germania, Norvegia, Ungaria. Raluca este artist liric al Filarmonicii „G. Enescu” Bucureşti, cadru didactic asociat şi doctorand al UNMB și director artistic al Festivalului de Muzică Veche București. Coordonează proiectele educative și de formare în domeniul muzicii vechi susținute de Asociația Culturală Antiqva, în România.

 

„De când Corelli a inventat tiparele sonatei și concertului instrumental, muzica europeană a făcut progrese remarcabile. Lui trebuie să-i mulțumim, într-adevăr, pentru complexitatea armoniilor și pentru strălucirea sonorităților”; „În același timp Corelli a făcut din sonatele sale Opus 5 o adevărată capodoperă muzicală”. Acestea sunt impresiile francezului Michel Corette, notate în volumul „Le Maître de Clavecin”, despre italianul Corelli. Ele sunt cu atât mai relevante cu cât este știut faptul că cele două importante școli muzicale europene din perioada Barocului – franceză și italiană – s-au aflat într-o permanentă „rivalitate stilistică”.

„Maestrul care își făcea vioara să vorbească”, era după cum afirmă Roger North (apropiat al lui Purcell) foarte cunoscut și în Anglia. Tot el relatează despre popularitatea în această țară a colecției de sonate Opus 5, pentru vioară și basso continuo publicate la Roma în ianuarie 1700 și dedicate Principesei de Brandenburg, Sophie Charlotte, renumită personalitate în lumea muzicală a epocii.

Titlul volumului „Sonate a Violino e Violone o Cimbalo” sugerează alternanța în acompaniament a violoncelului / violone cu clavecinul. De-a lungul timpului acesta a fost un subiect îndelung discutat de teoreticieni și interpreți; unii consideră că aceste lucrări se pot interpreta fie cu acompaniament de clavecin ce ar realiza în mod firesc armoniile indicate de compozitor în linia basului, fie cu acompaniament de violoncel / violone care ar urma să interpreteze linia basului și să insereze (dar doar în măsura posibilităților tehnice ale instrumentului) armoniile indicate. Alții consideră că sonatele trebuie interpretate cu acompaniament de clavecin susținut în linia basului de violoncel sau violone.

Ornamentarea sonatelor Opus 5 (în special a celor din prima parte a volumului) a constituit de-a lungul timpului un subiect adesea abordat, procedeele de ornamentare liberă fiind o abilitate absolut necesară fiecărui interpret. Copiile după manuscris din epoca respectivă precum și variantele edițiilor publicate indică faptul că ornamentele au fost scrise de compositor. Există însă și variante de ornamentare ale altor violoniști consacrați ai epocii între ei numărându-se Francesco Geminiani, discipolul lui Corelli. Sonatele lui Corelli și ornamentarea lor au constituit de-a lungul a foarte mulți ani o „probă” importantă în evaluarea abilităților violoniștilor, fiind considerate până în perioada contemporană un moment de referință al repertoriului violonistic.

Abilitatea de a ornamenta liber un text muzical nu era una strict tehnică ci se referea la maniera de înțelegere și interpretare a acestuia. Corelli a preluat de la înaintașii săi conceptele de affeti și effeti pe care le-a adaptat propriului stil compozițional. Sensul primar al termenului affeto se referă la o anumită stare sufletească. Pentru compozitorii italieni, acest termen avea legătură directă cu sensul expresiv al unui text muzical: „În cazurile în care muzica nu pare a fi dominată de tehnicile contrapunctice trebuie perceput affeto (afectul) acelui pasaj şi scopul autorului în redarea acestuia în vederea unei bune audiţii” spunea Frescobaldi. A fost creată astfel o lume paralelă, a afectelor, care au fost puse în concordanţă cu o serie de gesturi sau procedee retorice menite să ofere interpretului şi ascultătorului o cât mai bună înţelegere a mesajului muzical. Pe de altă parte, effeti sunt cosiderate a fi procedee retorice, destinate transmiterii afectelor cum ar fi ornamentele „triluri sau alte effeti care sunt prezente în timpul cântatului” după cum afirmă tot Frescobaldi, referindu-se la cântul vocal. Abilitatea de ornamentare a instrumentiștilor era strâns legată de interpretarea vocală iar un bun interpret era acela care își făcea instrumentul să sune precum vocea umană.

Primele șase sonate ale colecției sunt structurate după tiparul sonatei da chiesa, deși două dintre ele (Sonata III și Sonata V) au mișcările finale scrise pe tipar metro-ritmic de gigă. Se remarcă aici alternanța mișcărilor rapide structurate în formă de fugă (Allegro sau Vivace) cu mișcările lente (Grave sau Adagio) caracterizate de o complexă și laborioasă ornamentație.

Lucrările celei de a doua părți sunt construite diferit, pe tiparul sonatei da camera fiind delimitate prin titlul Seconda Parte ce apare înaintea Sonatei VII. Mișcările ultimelor sonate utilizează denumirile dansurilor din suita barocă: Allemanda, Corrente, Sarabanda, Giga, Gavotta. De asemenea, fiecare dintre primele cinci lucrări din această parte, se deschide cu un Preludio, acesta urmând a fi și el bogat ornamentat, precum secțiunile Grave sau Adagio ale primei părți a volumului.

Se observă așadar faptul că, deși delimitate în cadrul colecției dar și din punctul de vedere al modului în care au fost gândite, schemele formale corelliene fuzionează în cadrul acestui opus. Atât dansurile și preludiile cât și părțile intitulate Grave sau Fuga reclamă aceleași luxuriante procedee de ornamentație sau buna înțelegere și alegere a celor două categorii affeti și effeti.

Ultima lucrare a volumului, cea cu numărul XII, nu se încadrează în niciunul dintre tiparele anterior menționate. Titlul ei este Follia și este un set de 22 de variațiuni pe tema vechiului dans portughez. „Nebunia” sugerată prin titlu reflecta se pare, sălbăticia dansatorilor pe care Corelli o duce la extrem. Geminiani spune într-unul dintre tratatele sale că variațiunile lui Corelli sunt cea mai avangardistă lucrare aparținând repertoriului violonistic precizând: „Am avut plăcerea de a vorbi cu el pe această temă și i-am auzit mărturisirile despre Satsifacția pe care a avut-o atunci când le-a compus și despre deosebita Valoare pe care le-a conferit-o”.

Biletele sunt disponibile în rețelele Eventim și kompostor.ro.