Jan de Winne & Michael Lynn: Il Flauto Traverso – Bucharest Early Music Festival
Jan de Winne & Michael Lynn: Il Flauto Traverso

Jan de Winne & Michael Lynn: Il Flauto Traverso

Starts from: noiembrie 2, 2016

Start Time 7:00 pm

Palatul Bragadiru

Jan de Winne și Michael Lynn prezintă Miercuri, 2 noiembrie 2016, ora 19:00, la Palatul Bragadiru, povestea flautului traversier “Il Flauto Traverso”, alături de ansamblul “Il Gardellino”, în prima serie de concerte intitulată Early Music Winds ce deschide ediția 2016 a Festivalului de Muzică Veche București.

Artiști

Jan de Winne predă flaut traversier, muzică de cameră și studiul tratatelor de epocă la Conservatoire National Supérieur de Paris și la Koninklijk Conservatorium Brussel. Având specializări în muzicologie și istoria artei obținute la Universitatea din Ghent, și-a concentrat ulterior studiile pe flautul baroc sub îndrumarea lui Barthold Kuijken. A cântat alături de numeroase formații de muzică veche (între care se numără Il Fondamento, Salzburger Barockorchester, Amsterdam Baroque Orchestra) și a făcut parte din ansamblurile instrumentale conduse de Philippe Herreweghe. Este fondator al ansamblului de muzică veche Il Gardellino în compania căruia a înregistrat numeroase serii de lucrări (Cantate de G. Ph. Telemann, trio-uri cu pian de J. Haydn, concertele de J. B. de Boismortier, cvartetele lui C.Ph. Em. Bach etc). Experiența sa de constructor de instrumente, atât de flaute baroce cât și de flaute clasice, îl face un expert al flautului istoric, din toate punctele de vedere.

Michael Lynn este binecunoscut ca profesor și interpret specializat în flaute istorice, cu înregistrări la Wildboar, Gasparo, Electra sau Koch International. A cântat la inaugurarea primului mandat al președintelui Obama. A susținut concerte în Statele Unite, Canada, Taiwan, Japonia, în compania ansamblurilor Apollo’s Fire, Mercury Baroque, ARTEK, Oberlin Baroque Ensemble, Smithsonian Chamber Players, Tafelmusik, American Baroque Ensemble, Handel & Haydn Society, Orchestra Festivalului de Muzică Veche Boston, Cleveland Orchestra, Houston Symphony, Cleveland Opera, Santa Fe Pro Musica și multe altele. Este profesor la Oberlin Baroque Performance Institute și susține frecvent cursuri de specializare în domeniul interpretării instrumentale în manieră istorică. Michael Lynn a fost profesor la Universitățile din Michigan și Oakland, Case Western Reserve University, și la Recorder Institute of Indiana University.

CONTEXT

Principiul suflatului printr-un tub închis la unul dintre capete este unul atât de simplu încât face ca flautul (care funcţionează pe baza acestui principiu) să fie unul dintre cele mai vechi instrumente muzicale din lume. Lucrurile funcţionează în acelaşi mod, indiferent dacă este vorba despre aşa numitul ‘Flute de Pan’ (instrumentul cu mai multe tuburi) sau despre un singur tub, cu găuri. În primul caz, tuburile de diferite lungimi sunt aliniate şi lipite între ele pentru a obţine sunete de înălţimi diferite; în al doilea caz, tubul emite sunete de înălţimi diferite, prin închiderea sau deschiderea găurilor cu degetul. Pe parcursul istoriei muzicale apusene, utilizarea acestei tehnici simple a dus la apariţia şi perfecţionarea unui rafinat instrument muzical – flautul. Concertul acestei seri prezintă cele trei etape majore de evoluţie a acestui instrument. Flautele cilindrice cu şase găuri (prezente în perioadele Evului Mediu şi Renaşterii) s-au transformat în perioada Barocului muzical într-un flaut de formă conică, cu o clapă. În scopul îmbunătăţirii intonaţiei şi timbrului, acest flaut baroc a ajuns să aibă mai multe clape adăugate, în ultimul sfert al veacului al XVIII-lea. Sistemul cu clape a evoluat incredibil pe parcursul secolului al XIX-lea ajungând până la instrumente ce conţineau 13 sau chiar mai multe clape. Iar pe parcursul aceluiaşi secol XIX a fost inventat, în anul 1848, flautul modern de către Theobald Boehm care construise deja un flaut conic în anul 1832. El a inventat un nou sistem de clape, a revenit la forma cilindrică a tubului şi a modificat materialul de construcţie a instrumentelor din lemn în metal. El a fost primul constructor care a utilizat mai multe tipuri de metal: argint, aur şi diverse aliaje. Jan de Winne şi Michael Lynn prezintă în această seară mai multe tipuri de instrumente şi stiluri repertoriale, cu explicaţii privind diferenţele de construcţie, de timbru şi de interpretare. Fiecare dintre instrumente are propria poveste şi dezvăluie modul de interpretare muzicală, în funcţie de perioada căreia îi aparţine. Frecvenţa standard utilizată astăzi (la = 442 Hz) nu a fost mereu aceeaşi. Ea a variat în timp de la 470 Hz (un semiton mai sus decât cea actuală) până la 370 Hz (adică mai mult de un ton mai jos). Lucrurile erau chiar foarte complicate: frecvenţa sonoră utilizată putea să difere de la un oraş la altul şi, cu siguranţă, existau diferenţe de înălţime ale 18 19 aceluiaşi sunet, dacă muzica era interpretată în biserică sau în afara bisericii (‘Kirchenton and Kammerton’). Iar această diferenţiere se făcea în principal pornind de la orgi care erau acordate mai sus în catedrale şi mai jos în palate. Aceste diferenţe joacă un rol deosebit în calitatea timbrală a sunetului. Astfel, acordajul mai înalt conferă sonorităţi incisive şi foarte clare pe când acordajul mai puţin înalt conferă sunetului un timbru cald şi generos. Nu doar frecvenţa sunetului s-a modificat în timp ci şi modul de divizare al octavei ceea ce se traduce prin cele două sisteme de acordaj: egal şi inegal (temperat şi netemperat). Fiecare sunet (principal) conţine un anumit număr de armonice; armonicele sunt acele sunete secundare care vibrează în acelaşi timp cu sunetul principal, în momentul producerii lui (octava superioară, jumătate de octavă superioară etc.). Acestea nu sunt egale (temperate) şi se suprapun peste sunetul principal. De-a lungul timpului s-au făcut multe cercetări de acustică pentru a descoperi „acordajul perfect”. Urechea umană percepe destul de uşor o cvintă perfectă curată şi o terţă mare curată. În sistemele lor de acordaj, flautele timpurii conţineau multe terţe „perfecte” iar ele tind să devină din ce în ce mai „egale” odată cu trecerea timpului. Iar de fapt, logica lui Boehm a fost aceea de a realiza un calcul matematic destul de strict cu privire la amplasarea exacta a găurilor pe tub; în acest mod el reuşea obţinerea acordajul temperat şi în cazul flautului. Toate transformările pe care aceste instrumente le-au suferit de-a lungul timpului în scopul găsirii „acordajului ideal”, au avut desigur efect şi în privinţa celorlalte aspecte ale interpretării. Iar câteva dintre acestea sunt: calitatea timbrală a sunetului emis, proiecţia sonoră, articulaţia, calitatea ambuşurii (cât de tare sau cât de slab trebuie să suflăm pentru obţinerea unui sunet de calitate). Dacă toate flautele ar suna la fel atunci ele ar fi total lipsite de personalitate, toată muzica ar fi la fel şi toată lumea s-ar mulţumi cu un simplu flaut Yamaha! Sperăm aşadar că, după acest concert, veţi fi convinşi cu toţii că Odiseea găsirii flautului potrivit pentru muzica potrivită reprezintă într-adevăr o aventură fascinantă!

(Jan de Winne, traducerea în limba română: Raluca Enea).

Program

Jacob van Eyck (1590 – 1657) – „Malle Symen” pentru flaut renascentist
Jaques – Martin Hoteterre (1674 – 1763) – Suita în si minor pentru două flaute traversiere (flaute Rippert 392 Hz)
Johann Sebastian Bach (1685 – 1750) – Triosonata în sol pentru două flaute baroce, clavecin și violoncel John Stanley (1712 – 1786) – Sonata în sol pentru flaut și basso continuo
Wilhelm Friedemann Bach (1710 – 1784) – Triosonata în mi pentru două flaute
Wolfgang Amadeus Mozart (1756 – 1791) – Duet pentru două flaute (extras din opera „Flautul fermecat”) Ernesto Köhler (1849 – 1907) – „Valsul florilor” pentru două flaute

Seria de concerte Early Music Winds propune continuarea mini-stagiunii Early Music Strings din 2015. Cunoscute sub termenul generic ”winds”, instrumentele de suflat au însoțit practica muzicală încă din Antichitate. În curentul european ”Early music” ele sunt protagonistele recitalurilor solistice sau camerale și conferă sonorități grandioase orchestrei baroce.

Festivalul de Muzică Veche București are loc în perioada 1 – 28 noiembrie și cuprinde trei serii de concerte și evenimente alternative: Early Music Winds, un proiect realizat în colaborare cu ansamblul Il Gardellino și cu sprijinul Koninklijk Conservatorium Brussel, Movie Gala și Clavecinissimo, un proiect dedicat strângerii de fonduri pentru restaurarea clavecinului Ruckers – Taskin și seria Baroque Concerts desfășurată în trei săli distincte pe parcursul a șase concerte.

Biletele și abonamentele sunt disponibile în rețelele Eventim (online sau în magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librăriile Cărturești, Humanitas), Myticket (online sau în magazinele Diverta) și www.kompostor.ro.

 

  • http://www.eventim.ro/ro/bilete/il-flauto-traverso-bucuresti-palatul-bragadiru-915632/performance.html