Proiectul Taskin – Bucharest Early Music Festival
Proiectul Taskin

Proiectul Taskin

Starts from: noiembrie 21, 2017

Start Time 7:00 pm End Time8:30 pm

Calea Victoriei 49-53

Marți, 21 noiembrie 2017, ora 19.00, Muzeul Național de Artă al României

Încă unul dintre foarte puținele instrumente istorice din România e pe cale să revină la viață.

Vă invităm la un tur ghidat ce prezintă stadiul actual și intențiile proiectului de restaurare a clavecinului istoric Ruckers Taskin aflat la Muzeul Național Peleș Sinaia.

Ghidul nostru este clavecinistul și restauratorul Ketil Haugsand, cel ce va efectua restaurarea părților mecanice și de rezonanță ale instrumentului.

 

Iată povestea fascinantă a unui clavecin construit în Olanda, la 1621 de Ruckers și reconstruit în Franța, în 1772 de Taskin:

             Creație a lui Andreas Ruckers, instrumentul a fost, se pare, definitivat în anul 1621 într-unul din atelierele din Antwerp. Vestiți maeștri ai clavecinelor, membrii familiei Ruckers s-a remarcat în mod absolut în acest domeniu, în secolele XVI – XVII.

Pentru valoarea sa inestimabilă, după un secol și jumătate, clavecinul a ajuns în atelierul vestitului constructor parizian Pascal Taskin. El a readus instrumentul la viață transformându-l într-un clavecin francez cu două manuale și patru registre.

Pascal Taskin a preluat și continuat tradiția impusă în atelierele familiei Blanchet. Pentru calitățile sale, Taskin a fost admis în breasla constructorilor de clavecine în același an în care a preluat atelierul lui Nicolas Blanchet. Tot atunci a primit titlul „facteur des clavessins du Roi” – nu doar o mare onoare la vremea respectivă ci și dovada supremă a încrederii pe care Regele Ludovic al XV-lea o avea față de el.

Inițial, instrumentul s-a aflat în proprietatea familiei regale a Franței după care a ajuns în posesia familiei regale a României.

 

Starea actuală a instrumentului

 

Tensionarea excesivă a corzilor pe parcursul secolului al XIX-lea și, posibil, XX a făcut ca instrumentul să sufere deformări esențiale. Dezacordarea instrumentului și, prin urmare, eliberarea plăcii de rezonanță de tensionarea excesivă a fost prima și cea mai bună idee de conservare a instrumentului într-un anumit status.

Placa de rezonanță conține deformări în mai multe zone și o crăpătură deschisă ce măsoară mai mult de 150 mm lungime. Marginile crăpăturii nu sunt la același nivel; distanța  dintre ele este de 3 mm. Placa de rezonanță este vălurită în partea de mijloc și mai dreaptă în partea din registrul acut al instrumentului. În afară de crăpătura cea mare din bas, placa de rezonanță are încă șase crăpături de mai mici dimensiuni, situate în partea mediană și în sopran.

Butucul cu porțiunea destinată cuielor de acordaj pare, la o primă examinare mult mai stabil comparativ cu placa de rezonanță. Unele dintre găurile de fixare ale cuielor au dimensiuni mărite ceea ce ar putea face ca în momentul tensionării corzilor, acordajul să nu fie foarte stabil datorită posibilității de mișcare a cuielor.

Călușurile ce conțin cuiele de fixare ale corzilor, cu lațuri (în partea opusă cuielor de acordaj) sunt desprinse de pereții instrumentului în anumite locuri. Acest fapt are ca principală cauză tensionarea excesivă a corzilor prin utilizarea unei frecvențe inadecvate în cadrul acordajului (o frecvență de aproximativ 440 Hz. a sunetului la din octava I, comparativ cu frecvența optimă la care un astfel de instrument este construit să reziste, aproximativ 392 – 397 Hz.). Acest fapt este o problemă reală, mai ales atunci când instrumentul va fi acordat din nou, iar forțele impuse de această tensionare vor fi foarte mari.

Corpul și structura de rezistență ale instrumentului au fost atacate de insecte de-a lungul timpului. Se pot observa astfel găuri provocate de cari. Ele au slăbit foarte mult structura de susținere a instrumentului. Una dintre scândurile de susținere ale cadrului clavecinului a fost total distrusă de insecte.

Paraziții de lemn au fost stopați în cadrul unei intervenții efectuate acum câțiva ani de personalul calificat al Muzeului Național Peleș – Sinaia. Mucegaiul este însă una dintre problemele serioase cu care se confruntă instrumentul în prezent. Pe parcursul cercetării efectuate asupra instrumentului în luna mai 2015, a fost găsit mucegai pe partea de dedesubt a butucului și pe anumite jack-uri.

Umiditatea excesivă a făcut ca părțile metalice să dezvolte coroziuni de culoare roșie (rugină). Rugina a atacat deja majoritatea cuielor de acordaj ale instrumentului.

Claviaturile au suferit și ele anumite deteriorări de-a lungul timpului. Se observă astfel că lipsesc părți din structura claviaturilor: plăcuțe ce acoperă clapele, fronturi de clape sau bucăți integrale ce alcătuiau corpul clapei și care acum nu mai există. Atât pe manualul de jos cât și pe cel de sus lipsesc atât plăcuțe din lemn de abanos (ale clapelor diatonice) cât și plăcuțe din os (ale clapelor cromatice), precum și părți ce alcătuiesc corpul anumitor clape. De asemenea, bucățile de pâslă de sub claviaturi au fost distruse de molii.

Jack-urile conțin și ele deformări și au fost foarte greu extrase din spațiile lor în timpul examinării instrumentului. Anumite jack-uri au fost încătcate cu bucăți de hârtie sau cu fâșii subțiri de piele pentru a avea o greutate sporită (în special în cazul sunetelor grave ale instrumentului). Unele jack-uri au crăpături sau au anumite părți rupte. Plectrele arată ca și cum ar fi fost utilizate intens iar unele lipsesc în totalitate. Jack-urile nu au fost ordonate conform numerotării originale ci se află într-o ordine total aleatorie.

Pictura corpului instrumentului este distrusă pe o suprafață destul de mare. Lipsesc fragmente destul de mari atât din pictură cât și din celelalte ornamente ale instrumentului. Placa ce conține numele constructorului aflată deasupra claviaturilor pare a avea o pictură de dată mai recentă. Se pot observa de asemenea anumite retușuri ale picturii efectuate de-a lungul timpului. Pe partea exterioară a capacului există un cerc albicios provocat probabil de un vas cu apă care a fost pus pe clavecin.

Rozeta instrumentului pare a fi foarte asemănătoare cu rozetele caracteristice pentru clavecinele Ruckers dar acest lucru trebuie determinat exact printr-o comparare clară cu alte rozete de tip Ruckers.

Corzile prea groase montate pe instrument și tensionarea lor exagerată constituie probabil cauza principală a deformărilor pe care instrumentul le-a suferit. Aflată sub presiunea unor forțe foarte mari, suprafața plăcii de rezonanță a fost modificată și prezintă câteva crăpături severe. De asemenea, ea este desprinsă de pereții corpului instrumentului în mai multe locuri existând pericolul distanțării și mai mari.

În momentul în care instrumentul va fi restaurat se vor îndepărta total corzile, placa de rezonanță va fi refăcută prin introducerea unor pene din lemn care să acopere crăpăturile existente și va fi din nou fixată la margini, de pereții instrumentului. După restaurarea plăcii de rezonanță și a picturii acesteia de către restauratorii specializați în părți lemnoase și pictură, vor fi montate noile corzi. Apoi vor fi tensionate treptat pentru a evita acțiunea bruscă a forțelor impuse de tensionare, asupra ei. Acordajul clavecinului se va face la frecvența la (octava I) = 392 – 397 Hz.

 

Restaurarea clavecinului istoric Ruckers – Taskin (1621 / 1772) este structurată în trei etape principale:

  1. Etapa de expertizare a instrumentului.
  2. Restaurarea mecanismelor, părților rezonatorii și structurii de rezistență a instrumentului (cadru, picioare).
  3. Restaurarea picturii instrumentului.

 

Expertizarea instrumentului:

Prima parte a expertizării clavecinului istoric Ruckers – Taskin (1621 / 1772) a fost realizată la Castelul Peleș Sinaia (Muzeul Național Peleș) între 5 și 8 mai 2015 de Vera de Bruyn – Ouboter (conservator șef în cadrul Ringve Musikmuseum Trondheim, Norvegia – Muzeul Național de Instrumente muzicale al Norvegiei) și Prof. Ketil Haugsand (clavecinist, profesor de clavecin în cadrul Hochschule für Musik und Tanz Köln, Det Kongelige Danske Musikkonservatorium Copenhagen, constructor de clavecine și restaurator de clavecine istorice). Această etapă a expertizării se referă la starea instrumentului din punct de vedere mecanic și al părților rezonatorii.

A doua parte a expertizării instrumentului a fost realizată în iunie 2015, cu ajutorul unui laborator mobil condus de Dna. Roxana Rădvan (expert investigator și director științific al Institutului Național de Optoelectronică, Măgurele), împreună cu Dl. Mihai Covaci (restaurator pictură și structură de rezistență din lemn). A doua etapă a expertizării se referă la starea structurii lemnoase și determinarea straturilor picturale aplicate în timp instrumentului.

 

Etapa de restaurare a mecanismelor, părților rezonatorii și structurii de rezistență a instrumentului va fi realizată sub coordonarea Prof. Ketil Haugsand.

Această etapă va consta în:

– demontarea totală a actualelor corzi

– restaurarea propriu-zisă a plăcii de rezonanță

– restaurarea picturii plăcii de rezonanță

– montarea unui nou set de corzi

– restaurarea mecanicii de producere a sunetului

– consolidarea și restaurarea cadrului și picioarelor instrumentului

– intonarea instrumentului

Perioada de desfășurare estimată este aprilie – august 2017.

Costuri estimate: 12.000 Euro

 

Etapa de restaurare a picturii și părților lemnoase ale instrumentului va fi coordonată de Dl. Mihai Covaci.

Această etapă va consta în:

– consolidarea stratului pictural

– curățirea stratului pictural

– chituirea stratului pictural

– vernisarea stratului pictural

– retușarea stratului pictural

– vernisarea finală a obiectului

– restaurarea elementelor de feronerie a capacului

– înlocuirea lonjeronului cadrului instrumentului

– consolidarea picioarelor de susținere

 

Se dorește restaurarea instrumentului nu doar conservarea lui astfel încât instrumentul va fi expus pentru vizitarea lui de către publicul larg dar și pentru utilizarea lui în anumite producții concertistice, organizate la Muzeul Național Peleș.

 

În prezent, instrumentul nu este expus pentru vizitare.

Proiectul este derulat de Asociația ANTIQVA în parteneriat cu Muzeul Național Peleș.

La realizarea etapei de expertizare a instrumentului au contribuit: Ringve Musikmuseum Trondheim, Norvegia (Muzeul Național de Instrumente muzicale al Norvegiei) și Institutul Național de Optoelectronică, Măgurele.

Mulțumim pentru sprijinul acordat până acum în derularea proiectului: Domnului Ketil Haugsand, Doamnei Vera de Bruyn Ouboter, Domnului Radu Boroianu, Domnului Mihai Covaci, Doamnei Roxana Rădvan, Domnului Narcis Ion, Domnului Mircea Hortopan.