Back to Handel – Bucharest Early Music Festival
Back to Handel

Back to Handel

Starts from: 20 noiembrie 2019

Start Time 19:00 End Time20:30

Palatul Șuțu

Back to Handel

Mircea Ionescu/Ciprian Câmpean /Raluca Enea 

Duminică, 24 noiembrie 2019, ora 18 – Palatul Șuțu

Ultimul concert din cadrul Festivalului de Muzică Veche București este dedicat unuia dintre cei mai importanți și cunoscuți compozitori ai Barocului muzical european, Georg Friedrich Haendel, cu ocazia împlinirii a 260 de ani de la moartea sa. Prin intermediul repertoriului ales artiștii vor încerca să pună în evidență calitățile sale de excelent compozitor pentru ansamblu cameral și modalitățile diverse de tratare a trei dintre cele mai cunoscute instrumente muzicale baroce: vioară, violoncel și clavecin.

Program:

Sonata în fa major – vioară și basso continuo – HWV 370:

Adagio – Allegro – Largo – Allegro

Suita în sol minor – clavecin solo – HWV 432:

Ouverture [Largo – Presto – Lentement] – Andante – Allegro – Sarabande – Gigue – Passacaille

Sonata în sol minor, – vioară și basso continuo – HWV 364:

Larghetto – Allegro – Adagio – Allegro

Sonata în re major, – vioară și basso continuo – HWV 371:

Affetuoso – Allegro – Larghetto – Allegro

Interpretează:

Mircea Ionescu – vioară barocă

Ciprian Câmpean – violoncel baroc

Raluca Enea – clavecin

După prima lor apariție la Amsterdam, în anul 1730 (”Sonates pour un Traversiere, un Violon ou Hautbois”, Editura Jeanne Roger) sonatele pentru vioară și basso continuo ale lui Haendel au fost tipărite sub titluri și numerotări diferite. Între cei ce s-au preocupat de publicarea și catalogarea lor ulterioară se numără editorul John Walsh (1665 – 1736) ce a publicat, în anul 1732, un volum ce conținea douăsprezece sonate pentru diverse instrurmente: flaut, oboi sau vioară și basso continuo (”Solos for a German Flute, a Hoboy or Violin”). Volumul reedita practic colecția apărută în anul 1730 și este cunoscut sub denumirea „Haendel, Op.1”. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, muzicologul Friedrich Chrysander (1826 – 1901) a demarat un proiect de catalogare și editare a creației lui G. Fr. Haendel. În acest context, el a alcătuit un volum dedicat acestor sonate care conținea cu trei lucrări mai mult, comparativ cu varianta din 1732. Cel mai coerent sistem de catalogare a operei lui Haendel pare a fi însă cel a muzicologlui german Bernd Baselt (1934 – 1993), sistem cunoscut astăzi sub denumirea ”Händel – Werke – Verzeichnis” (prescurtat HWV).

După cum putem observa încă din titlul primului volum publicat în anul 1730, sonatele lui Haendel sunt dedicate celor trei instrumente – flaut, oboi, vioară – fără o limitare precisă în ceea ce privește alegerea instrumentului. De asemenea, spre deosebire de compozitorii francezi sau cei germani care ofereau în prefață indicații clare privind ornamentarea și abordarea agogică sau timbrală din cadrul unei anumite colecții, Haendel nu a lăsat indicații nici în ceea ce privește alegerea instrumentelor de continuo. Putem imagina astfel o linie de basso continuo standard, asigurată de clavecin dar însoțită și de alte instrumente precum violoncel, lăută / teorbă sau fagot (acesta din urmă fiind indicat în special în cazul sonatelor în care linia principală este interpretată de oboi).

În ceea ce privește structura sonatelor haendeliene, se observă clasica alternanță a părților lente (Largo, Adagio, Affetuoso) cu cele rapide (Allegro) sau prezența formelor de fugă, în special în cazul părților rapide. Pot fi observate, de asemenea, asemănări cu sonatele italiene, multe dintre lucrări amintind de atmosfera sonatelor Op. 5 pentru viară și basso continuo ale lui Archangelo Corelli.

Ca imagine generală, putem caracteriza aceste lucrări ca fiind în primul rând eterogene, această caracteristică manifestându-se atât din punct de vedere timbral cât și ca modalitate de tratare melodică, armonică sau polifonică. La o eventuală audiție integrală a lor, vom realiza că ele se revendică stilistic tuturor perioadelor de creație ale compozitorului și sunt tratate fie ca lucrări ample, cu structuri complexe, fie într-un mod mai simplist în care nu tehnica instrumentală este cea care primează.

Lucrările dedicate de G. Fr. Haendel clavecinului solo ocupă un loc important în creația compozitorului iar acest fapt poate fi argumentat, în primul rând, prin numărul mare de piese pentru clavecin ce au supraviețuit până în perioada contemporană. Mai mult, se pare că acestea reprezintă doar o parte din totalul lucrărilor dedicate de Haendel acestui instrument, mare parte din repertoriul clavecinistic haendelian fiind în timp pierdut sau distrus. Lucrările pentru clavecin solo nu aparțin unei anumite perioade de creație ci se extind în întreaga sa activitate dar cea mai importantă colecție este considerată a fi cea apărută la Londra, în anul 1720. Colecția cuprinde un număr de opt suite și poartă denumirea „Suites de Pièces / pour le Clavecin / Composées / par/ G. F. Handel. / Premier Volume / London printed for the Author”. În prefața volumului autorul scrie: „Am fost obligat să public (tipăresc) câteva dintre piesele ce urmează deoarece apăruseră unele copii suspecte și incorecte ale lor. Am adăugat și câteva piese noi pentru a face lucrarea (volumul) mai utilă.” Această notă a autorului vine în sprijinul afirmației anterioare referitoare la cantitatea importantă de lucrări pentru clavecin și ne conduce către concluzia că doar o parte dintre acestea au fost tipărite restul păstrându-se sub formă de manuscris, în diverse volume (conservate doar parțial până în zilele noastre). Suitele pentru clavecin solo au o structură eterogenă bazată pe prezența unor mișcări de tip Allegro (scrise de obicei în formă de fugă) și, prin contrast, Adagio sau Largo dar și pe prezența constantă a pieselor de dans Allemande, Courante, Gigue. În cadrul acestora sunt prezente și genul temei cu variațiuni (de exemplu Air cu cele cinci Doubles, de la finalul Suitei HWV 430), genul Prélude (prezent în debuturile suitelor HWV 426, HWV 428, HWV 430, HWV 431 și HWV 433) sau structurile de tip Ouverture (debutul suitei HWV 432). Toate aceste aspecte amintesc de modalitățile de alcătuire prezente pe parcursul suitelor franceze pentru clavecin (din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea) dar și de lucrările de acest tip ale lui Johann Sebastian Bach (suite franceze, engleze sau partite). Cele opt suite din cadrul colecției apărute în anul 1720 se remarcă printr-o melodicitate aparte a temelor, prin ample pasaje de vituozitate, alcătuiri complexe din punct de vedere polifonic și o scriitură ce favorizează libertatea interpretului, în special în domeniul ornamentării secțiunilor repetate.

Mircea Ionescu

  Mircea Ionescu este absolvent al Liceului de Artă G.Enescu și al Universității Naționale de Muzică București, secția Pedagogie muzicală promoția 1997.

  În 2003 a frecventat cursurile de vioară barocă din Karlsruhe sub îndrumarea lui Anton Steck.

  Și-a început activitatea ca profesor de vioară iar din 1999 devine artist liric al Corului Filarmonicii G.Enescu, funcție deținută până în prezent.

  Din 2003 până în 2009 a ocupat funcția de manager muzical al Bisericii Lutherane din București, unde a realizat stagiunea muzicală de concerte instrumentale si vocal-simfonice.

  A colaborat cu violonistul Mihail Ghiga și ansamblul Collegio Stravagante din București la realizarea mai multor opere baroce precum „Deceballo”, „Pyram & Thisbe”, „Dido&Aeneas”, lucrări prezentate în cadrul stagiunii Operei Naționale din București.

  Din 2009 devine membru al orchestrei baroce Balkan Baroque Band, orchestră înființată de Jean-Christophe Frisch; împreună cu acest ansamblu a susținut concerte în special în Franța dar și la Salonic, Atena, Sofia și București. În 2012, împreună cu BBB și Jean-Luc Larguier s-a alăturat proiectului artistic Wu-Wei pe muzica Anotimpurilor lui Vivaldi, proiect desfășurat pe parcursul a doi ani, cu peste 100 de reprezentații în toate orașele importante din Franța, în Olanda și Elveția. A participat de asemnea la înregistrarea CD-ului cu aceeași muzică a lui Vivaldi, în Paris.

  În țară participă la diverse festivaluri baroce precum Sibiu, Brașov și Miercurea Ciuc unde evoluează anual sub îndrumarea violonistei Ulrike Titze.

  A colaborat cu violonistul Adrian Butterfield la punerea în scenă a operei lui Cavalieri „Rappresentatione di anima e di corpo” și a operei „Fairy Queen” a lui G.F.Haendel. A colaborat cu Corul de copii al Radiodifuziunii la realizarea spectacolelor de muzica barocă „Esther” și „Stabat mater” de Pergolesi. Alături de Collegio Stravagante și membri ai Corului Filarmonicii G.Enescu a realizat opera „Dido & Aeneas” de H.Purcell. Ca violonist al orchestrei Balkan Baroque Band susține anual concerte cu muzică barocă pe scena Ateneului Român.

Ciprian Câmpean

  Născut în 1971, Ciprian Câmpean a studiat violoncelul la Academia de Muzică ”Gheorghe Dima”, din Cluj-Napoca, clasa profesorului Vasile Jucan.

  În prezent este angajat al Filarmonicii de Stat ”Transilvania”, Cluj-Napoca. Pasionat de muzica barocă, a devenit membru al formațiilor „La Follia” și ”Ansamblului Baroc Transilvania”, alături de care a realizat numeroase înregistrări pentru radio și pentru televiziune.

  Ca violoncelist baroc a urmat cursuri de specializare în muzică veche cu Mira Glodeanu, Bruno Cocset, James Munro, Frédérick Haas, în cadrul cursului de măiestrie ”Académie de Sable”. În 2015 a obținut diploma de master în muzică veche, specializarea violoncel baroc, la Haute École de Musique din Geneva, clasa maestrului Bruno Cocset.

Raluca Enea

  Raluca Enea este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – secțiile Pedagogie instrumentală – pian și Interpretare – clavecin, la clasa profesoarei Ogneanca Lefterescu. Din 2005 și-a continuat studiile de clavecin în Germania, sub îndrumarea profesorilor Harald Hoeren, Glen Wilson şi Ketil Haugsand.

  A urmat cursuri de perfecţionare susţinute de Menno van Delft (Olanda), Frédérick Haas (Belgia), Malcolm Bilson (SUA), Ketil Haugsand (Norvegia), cursurile Academiei din Sablé, sub îndrumarea profesorilor Françoise Lengellé şi Howard Crook (clavecin şi canto baroc) și cursuri de muzică de cameră cu Jan de Winne, Marcel Ponseele și Hervé Douchy (Belgia).

  A susţinut concerte în România, Germania, Norvegia, Ungaria. Raluca este artist liric al Filarmonicii „G. Enescu” și director artistic al Festivalului de Muzică Veche București. Coordonează de asemenea proiectele educative și de formare în domeniul muzicii vechi susținute de Asociația Culturală Antiqva, în România. Raluca Enea este doctor al Universității Naționale de Muzică din București, cu teza având ca temă de cercetare creația pentru clavecin a lui J. Ph. Rameau, elaborată sub conducerea științifică a Prof. Univ. Dr. Dana Borșan.