Skip to main content

Vineri, 27 Noiembrie 2020, ora 19, Eveniment Online

Melinda Béres/Mircea Ionescu/Rafael Butaru – viori 

Raluca Enea – clavecin 

Csibi Dávid – violă 

Ciprian Câmpean – violoncel 

István Csata – continuo 

Proiectul BACH by Concerts face parte din seria de producții proprii ale Festivalului de Muzică Veche București. El este primul dintr-o suită de concerte ce își propune interpretarea în România a concertelor cu solist/soliști și acompaniament orchestral ale lui Johann Sebastian Bach. 

 

 

În program: 

Johann Sebastian Bach (1685 – 1750): 

Concertul în re major, BWV 1054, pentru clavecin și orchestră de coarde 

Allegro – Adagio e piano sempre – Allegro 

Concertul în la minor, BWV 1041, pentru vioară și orchestră de coarde 

Allegro – Andante – Allegro Assai 

Concertul în re major, BWV 1064R, pentru trei viori și orchestră de coarde 

Allegro – Adagio – Allegro 

Anul 2020 este anul aniversar Bach pe parcursul căruia sărbătorim 335 de ani de la nașterea marelui compozitor și comemorăm 270 de ani de la moartea sa. Despre Johann Sebastian Bach s-au scris, poate, mii de pagini, grupate în zeci sau sute de volume și articole, elaborate de muzicologi, interpreți sau alți specialiști interesați de personalitatea și creația sa. Iar asta pentru că, în afară de rolul decisiv pe care l-a avut în evoluția istoriei muzicii universale, Bach a lăsat posterității mii de pagini de muzică. Despre această extraordinară moștenire, Johann Nikolaus Forkel – autorul care i-a alcătuit prima biografie, deosebit de valoroasă, în primul rând, pentru informațiile preluate direct de la Wilhelm Friedemann și Carl Philipp Emanuel, doi dintre fiii compozitorului -, scria: „Lucrările pe care Johann Sebastian Bach ni le-a lăsat constituie un patrimoniu național inestimabil pe care nu îl putem compara cu nimic din ceea ce aparține altei națiuni”. 

   Lucrările de tipul concertelor, compuse de Johann Sebastian Bach, reprezintă o parte consistentă a creației sale. Din punctul de vedere al interpretului, atât concertele pentru clavecin / clavecine și orchestră de coarde cât și cele pentru vioară / viori și același ansamblu orchestral, ocupă un loc special în repertoriul personal, un nou privilegiu, oferit cu fiecare interpretare în parte. Atât solistul cât și membrii ansamblului au de fiecare dată ocazia de a descoperi lumea fascinantă a liniilor instrumentale principale sau secundare, modul lor ingenios și, totodată, firesc de a se împleti în redarea unui discurs muzical dantelat sau suav. Și corzile înalte, și cele grave au ocazia de a intui, împreună cu solistul, momentele de tip cadențial și rezolvările lor dar și libertățile de ornamentare ce li se oferă pe parcurs. Toate acestea nu fac decât să dezvăluie în imaginea ascultătorului universul sonor al afectelor fiecăreia dintre părțile acestor minunate lucrări. 

   Majoritatea acestor lucrări au fost compuse de Bach în perioada petrecută la Leipzig și au fost, se pare, dedicate ansamblului Collegium Musicum. Ele erau în mare parte destinate stagiunii muzicale organizate la Zimmermansches Kaffeehaus iar Bach se afla la conducerea unui ansamblu orchestral format, nu de puține ori, din discipoli ai săi, între care și proprii copii ce aveau așadar ocazia să-și demonstreze măiestria instrumentală alături de tatăl lor. 

   Unele dintre aceste lucrări sunt transcripții ale altor concerte sau ale unor lucrări compuse inițial de alți compozitori. Câteva exemple în acest sens sunt: concertul BWV 1054 care este transcripția pentru clavecin a concertului BWV 1042 pentru vioară și orchestră de coarde, concertul BWV 1062 – transcripția pentru două clavecine a concertului BWV 1043 pentru două viori și orchestră de coarde, concertul BWV 1065 – transcripția pentru patru clavecine a concertului RV 580 pentru patru viori a lui Antonio Vivaldi, etc. 

   Fie că este vorba despre concerte cu un singur instrument sau cu mai multe instrumente solo, fiecare dintre acestea este tratat în mod egal, conținând ample expuneri care pun în evidență calitățile timbrale și tehnice ale instrumentelor sau pasaje cadențiale ce favorizează abilitățile improvizatorice ale soliștilor instrumentiști. 

   În ceea ce privește alegerea ansamblului instrumental de acompaniament, se știe că Bach era un om foarte practic. De asemenea, compunând și cântând atât de mult propriile lucrări, era nevoit să se adapteze de fiecare dată la disponibilitatea muzicienilor cu care lucra. Firește, dacă avea la dispoziție un număr mai mare de muzicieni, aceștia puteau forma un ansamblu orchestral mai consistent; dacă nu avea această posibilitate, ansamblul de acompaniament putea da un randament foarte bun și cu un singur instrumentist la fiecare „partidă”. În prezent, această metodă de alcătuire a ansamblului este adesea utilizată în interpretarea lucrărilor de tip concert din muzica veche și, mai ales în această perioadă, și noi am preluat-o în cadrul proiectelor noastre. Pentru concertul de clavecin și orchestră de coarde ansamblul de acompaniament este alcătuit dintr-o vioară I, o vioară II, o violă, iar grupul de continuo este alcătuit din violoncel și contrabas baroc, însoțite, pe alocuri, de clavecin. În cadrul concertului pentru vioară și orchestră de coarde, ansamblul este același, clavecinul fiind, desigur, unul dintre instrumentele din grupul de continuo. În cazul ultimului concert, BWV 1064R – transcripția pentru trei viori a concertului pentru trei clavecine și orchestră de coarde BWV 1064 – soluția noastră a fost și mai ingenioasă! Având un număr limitat de muzicieni, cu doar trei violoniști, am repartizat anumite pasaje melodice – care ar fi fost în mod normal interpretate de cele două viori din ansamblul orchestral – fie la viorile soliste, fie ca discurs obligat la clavecin. 

   Chiar și cu un ansamblu orchestral de mici dimensiuni, concertele bachiene pentru instrument(e) solist(e) și orchestră de coarde sunt fermecătoare prin sonoritățile lor pline de personalitate. Ele reprezintă o provocare pentru muzicienii interpreți care vor avea surpriza să descopere ceva inedit, cu fiecare nouă interpretare.

Melinda Béres 

Melinda Béres a absolvit cursurile Liceului de Muzică din Tg. Mureş, apoi Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (studii de licenţă şi master) la clasa profesoarei Victoria Nicolae. Este laureată a numeroase concursuri naţionale în perioada 1985-1988, precum şi a concursurilor internaţionale „Constantin Silvestri” (Târgu Mureş) şi „C. Flesch” (Ungaria). 

A urmat cursuri de perfecţionare cu artişti renumiţi, precum Alexandru Gavrilovici, Vasile Beluska, Trio Cadek, Jacques Saint-Yves, Devics Sándor, Jaap Schroeder, Mira Glodeanu, Benoît Douchy – vioară barocă. 

A susţinut recitaluri în ţară şi în străinătate (Germania, Ungaria, Polonia, Austria, Spania). A concertat ca solistă alături de orchestrele filarmonicilor din Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Sibiu, Arad, Oradea, precum şi cu Orchestra de Cameră a Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca. Este membru fondator al Cvartetului Arioso şi abordează cu succes repertoriul muzicii vechi, fiind membră a trioului Affettouso şi colaboratoare a Ansamblului Baroc Transylvania, Orchestrei de Cameră Ciuc și formației „Gli Studiosi di Sebastiano” București. A participat în numeroase rânduri la Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc, la Festivalul Sighişoara Medievală (2003 şi 2007) şi la Festivalul de Muzică Veche Bucureşti (2008, 2009, 2011, 2012, 2013). 

În prezent, este conferențiar universitar la Catedra de Coarde a Academiei  de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca şi doctor în muzică cu tema „Cvintetul de coarde. Ipostazele mozartiene”, lucrare elaborată sub conducerea științifică a profesorilor Francisc Lászlo și Gabriel Banciu. 

Mircea Ionescu 

Mircea Ionescu este absolvent al Liceului de Artă G.Enescu și al Universității Naționale de Muzică București, secția Pedagogie muzicală promoția 1997. În 2003 a frecventat cursurile de vioară barocă din Karlsruhe sub îndrumarea lui Anton Steck. 

Și-a început activitatea ca profesor de vioară iar din 1999 devine artist liric al Corului Filarmonicii G.Enescu, funcție deținută până în prezent. Din 2003 până în 2009 a ocupat funcția de manager muzical al Bisericii Lutherane din București, unde a realizat stagiunea muzicală de concerte instrumentale si vocal-simfonice. A colaborat cu violonistul Mihail Ghiga și ansamblul Collegio Stravagante din București la realizarea mai multor opere baroce precum „Deceballo”, „Pyram & Thisbe”, „Dido&Aeneas”, lucrări prezentate în cadrul stagiunii Operei Naționale din București. 

Din 2009 devine membru al orchestrei baroce Balkan Baroque Band, orchestră înființată de Jean-Christophe Frisch; împreună cu acest ansamblu a susținut concerte în special în Franța dar și la Salonic, Atena, Sofia și București. În 2012, împreună cu BBB și Jean-Luc Larguier s-a alăturat proiectului artistic Wu-Wei pe muzica Anotimpurilor lui Vivaldi, proiect desfășurat pe parcursul a doi ani, cu peste 100 de reprezentații în toate orașele importante din Franța, în Olanda și Elveția. A participat de asemnea la înregistrarea CD-ului cu aceeași muzică a lui Vivaldi, în Paris. În țară participă la diverse festivaluri baroce precum București, Sibiu, Brașov și Miercurea Ciuc unde evoluează anual sub îndrumarea violonistei Ulrike Titze. A colaborat cu violonistul Adrian Butterfield la punerea în scenă a operei lui Cavalieri „Rappresentatione di anima e di corpo” și a operei „Fairy Queen” a lui G.F. Haendel. A colaborat cu Corul de copii al Radiodifuziunii la realizarea spectacolelor de muzica barocă „Esther” și „Stabat mater” de Pergolesi. Alături de Collegio Stravagante și membri ai Corului Filarmonicii G.Enescu a realizat opera „Dido & Aeneas” de H.Purcell. Ca violonist al orchestrei Balkan Baroque Band susține anual concerte cu muzică barocă pe scena Ateneului Român. 

Rafael Butaru 

Violonistul Rafael Butaru este licențiat al Academiei „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. A participat la cursuri de măiestrie precum cursul de orchestră și vioară susținute de Adam Fischer și membrii ai Orchestrei Filarmonicii din Viena, cursuri de muzică veche și perfecționare instrumentală susținute de Dieter Weitz și Cristoph Wyneken, cursurile internaționale de muzică de cameră susținute de Chilingirian și Amadeus Quartet în Londra, Stefan Metz-Orlando Quartet și Devich Sandor-Bartok Quartet. Este câștigător a numeroase premii la concursuri naționale și internaționale. 

În prezent este concertmaestru al Filarmonicii „George Enescu” (București) și al orchestrei Operei Naționale București. 

Activitatea sa solistică include concerte susținute în cadrul stagiunii Radiodifuziunii Române cu Orchestra Națională Radio si Orchestra de Cameră, cu Orchestra Română de Tineret, în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, Festivalul Internațional Sergiu Celibidache, Festivalul Enescu și muzica lumii, Young Euro Classic, TIFF, Festivalul Internațional de muzică de cameră SoNoRo și numeroase concerte în stagiunile filarmonicilor din țară. Este membru al „Ludens Piano Trio” și al ansamblului de muzică veche „I Ludici” alături de care concertează frecvent în cadrul festivalului Sonoro, Vara Magică, Enescu și Muzica lumii. 

Raluca Enea 

Raluca Enea este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – secțiile Pedagogie instrumentală – pian și Interpretare – clavecin, la clasa profesoarei Ogneanca Lefterescu. Din 2005 și-a continuat studiile de clavecin în Germania, sub îndrumarea profesorilor Harald Hoeren, Glen Wilson şi Ketil Haugsand. 

A urmat cursuri de perfecţionare susţinute de Menno van Delft (Olanda), Frédérick Haas (Belgia), Malcolm Bilson (SUA), Ketil Haugsand (Norvegia), cursurile Academiei din Sablé, sub îndrumarea profesorilor Françoise Lengellé şi Howard Crook (clavecin şi canto baroc) și cursuri de muzică de cameră cu Jan de Winne, Marcel Ponseele și Hervé Douchy (Belgia). 

A susţinut concerte în România, Germania, Norvegia, Ungaria. Raluca este artist liric al Filarmonicii „G. Enescu” Bucureşti, cadru didactic asociat şi doctor al UNMB, cu o teză despre muzica pentru clavecin a lui J.Ph. Rameau – elaborată sub coordonarea Profesoarei Dana Borșan). 

Raluca este director artistic al Festivalului de Muzică Veche București și coordonează proiectele educative și de formare în domeniul muzicii vechi susținute de Asociația Culturală Antiqva, în România. 

Dávid Csibi 

Dávid Csibi (n. 1996) a absolvit Academia de Muzică „Gh. Dima” în clasa profesorilor Melinda Béres şi Răsvan Dumitru. 

Interesul său pentru muzica de cameră a condus la colaborări cu diferite ansambluri, precum: Cvartetul Obermann, Quarto d’Oro, Trionfale, Baroque Ensemble Transylvania, Concerto Spiralis, Baroc pur şi Simplu, Ensemble Stradivaria – Daniel Cuiller etc. 

A frecventat cursurile de măiestrie ale lui Stefan Metz, Kati Debretzeni, Jerry Horner, Anton Steck, Adelina Oprean, Cvartetul Arcadia, Margaret Faultless etc. 

A susţinut numeroase concerte atât în ţară, cât şi în străinătate (Germania, Franţa, Italia, Belgia, Anglia, Estonia, Letonia, Ungaria, Bulgaria). În 2018 a fost selectat în Orchestra Barocă a Uniunii Europene (EUBO), unde a participat în proiecte dirijate de Amandine Beyer şi Lars Ulrik Mortensen. 

În 2019 cântă ca solist alături de orchestra „Transylvania Galante”. În 2020 este bursier SoNoRo Interferenţe ca violist. În prezent este violonist al cvartetului Intono. 

Ciprian Câmpean 

Născut în 1971, Ciprian Câmpean a studiat violoncelul la Academia de Muzică ”Gheorghe Dima”, din Cluj-Napoca, clasa profesorului Vasile Jucan. 

În prezent este angajat al Filarmonicii de Stat ”Transilvania”, Cluj-Napoca. Pasionat de muzica barocă, a devenit membru al formațiilor „La Follia” și ”Ansamblului Baroc Transilvania”, alături de care a realizat numeroase înregistrări pentru radio și pentru televiziune. 

Ca violoncelist baroc a urmat cursuri de specializare în muzică veche cu Mira Glodeanu, Bruno Cocset, James Munro, Frédérick Haas, în cadrul cursului de măiestrie ”Académie de Sable”. În 2015 a obținut diploma de master în muzică veche, specializarea violoncel baroc, la Haute École de Musique din Geneva, clasa maestrului Bruno Cocset. 

István Csata 

István Csata s-a născut la Miercurea Ciuc unde a început studiile muzicale fiind elev al Liceului de Artă „Nagy István”. În 2007 a luat licența la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la specializarea contrabas. 

În prezent, este membru al Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania” Cluj-Napoca. 

A început studiul muzicii vechi și instrumentului viola da gamba ca autodidact, iar ulterior a continuat studiul sub îndrumarea profesoarei Ilse László-Herbert. A participat la cursurile de măiestrie din cadrul Facultății de Muzică din Geneva, unde a studiat viola da gamba cu profesorul Guido Balestracci și basso continuo cu profesorul Pierre-Alain Clerc. 

A urmat cursuri de muzică de cameră și de viola da gamba sub conducerea interpreților Bruno Cocset, Hervé Douchy, Mira Glodeanu, Jan De Winne, Françoise Lengellé etc. 

A colaborat cu numeroase formații de muzică de cameră din țară și din străinătate: Ausonia (Bruxelles), Il Gardellino (Bruges), Musica Profana (Budapesta), Chanterelle (Cluj-Napoca), Codex (Miercurea Ciuc). Este membru fondator al formațiilor de muzică barocă „Fonte di Gioia” și „Sectio Aurea”. 

Din anul 2015 este profesor de viola da gamba și violone la cursurile Universității de Vară organizate în cadrul Festivalului de Muzică Veche din Miercurea Ciuc.