Skip to main content

16 Noiembrie 2023, ora 19:00

Sala Auditorium (Muzeul Național de Artă al României)

Programul propus de Elisabeth Seitz și trio-ul „Nuovo aspetto” este o invitație la emoție și introspecție. Vehiculele sunt vocea umană, harpa și psalterionul – instrumentele îngerilor.

Din timpuri imemoriale, oamenii au fost influențați de efectele muzicii. Așa-numita „Teorie a afectelor” afirmă că emoții precum bucuria, tristețea sau durerea pot fi exprimate muzical și că muzica i le poate provoca ascultătorului. Această teorie a jucat un rol esențial în muzica barocă, influențând evoluția stilistică a acesteia.

Considerată a fi printre cele mai seducătoare forme de exprimare artistică, vocea umană (în special cea de soprană) se împletește de minune cu alte timbre instrumentale. Între acestea, psalterionul și harpa – „instrumentele îngerilor” – sugerate astfel și prin intermediul celebrelor picturi ale artei italiene, spaniole, germane sau franceze se reunesc minunat în buchete sonore de un rafinament aparte. Un program cu sonorități „minimaliste” și emoții desprinse din alt univers, în „La lyra del Ciel”, alături de Ulrike Hofbauer, Elisabeth Seitz și Johanna Seitz. 

Pe lângă mijloacele muzicale, sunetul în sine obține adesea un efect uimitor (gândiți-vă doar la Orfeu și la sirene). Dar nu doar o voce umană poate fi seducătoare – nu degeaba harpa a fost interzisă în bisericile din Spania barocă, iar în Elveția mulți cântăreți de dulcimer au fost condamnați pentru încălcarea interdicțiilor de a cânta. Acest program este dedicat emoțiilor care sunt/ar trebui să fie generate în interiorul ascultătorilor de sunetele magice ale harpei și al psalterionului – instrumentele îngerilor. Vom găsi așa ceva în Orfeo de Monteverdi, în care „sunetul psalterionului alungă vălul sumbru al fiecărui nor”, în lamentația lui Caldara „Ahi come quella!”, în care o parte obliggato pentru psalterion („cetra lugubre”) exprimă durerea legată de distrugerea Ierusalimului, iar Saul al lui Händel este liniștit de David cântând la harpă. 

Lasă-te surprins de vocea minunată a sopranei Ulrike Hofbauer, precum și de sunetul magic al harpei și al psalterionului într-un program cu muzică de Claudio Monteverdi, Athanasius Kircher, Heinrich Schütz, Georg Friedrich Händel, Antonio Caldara, Richard Edwards, precum și cântece tradiționale din Insulele Britanice. 

 

În program:

 

Richard Edwards (1525-1566): Music with her silver sound 

din ”The Paradyse of Dayntry Devises”, 1576 

– Giovanni Girolamo Kapsperger (ca. 1580-1651): Toccata 2 în sol minor din ”Libro quarto d´ intavolatura di chitarrone”, 1604 

– Heinrich Schütz (1585-1672): Mein Herz ist bereit 

din colecția ”Symphoniae Sacrae II”, Op. 10 Nr. 1, SWV 341 

Claudio Monteverdi (1567-1643): ”Musica” (L´Orfeo, 1607) 

– Ascanio Mayone (1565-1627): Toccata quarta 

din ”Diversi Capricci per sonare”, Libro I, 1603 

– Carlo Farina (1685-1766): Brando 4, 6 și 8 

– Claudio Monteverdi (1567-1643): Tempro la cetra 

dinLibro settimo de madrigali”, 1619 

Antonio Caldara (1670-1736): Ahi come quella in tempo cittá (Sedecia, 1732) 

– trad. Wales / David Owen (1712-1741): David of the white rock 

din Collection of Welsh Airs, 1829

– trad. Wales / Joseph Haydn (1732-1809): The despairing Bard 

– Georg Friedrich Händel (1685-1759): Sinfonia (Saul, 1739) 

– Thomas Robinson (Ca 1560-1609): Twenty waies vpon the bels 

din ”The Schoole of Musicke”, 1603 

– Antonio Caldara (1670-1736): Ti daro laude (David Umiliato, 1731) 

– Melchior Hoffmann (ca.1679-1715): Singet dem Herrn 

– Johann Krieger (1651-1735): Lobet den Herren 

Vicente Adan (b. 1658-1732): Fandango para Salterio 

– Lucas Ruiz de Ribayaz: Xacara din ”Luz a Norte Musical”, 1677 

– Georg Friedrich Händel (1685-1759): Cantata spagniola 

– Anonym, Spania, ca. 1700: Fandango de Cadiz 

– Giovanni Paisiello (1740-1816): Non fedele, ma crudele, 1768 

Gregorio Strozzi (1615- ca.1687): Maschara Sonata & Paradetas 

– Francesco Ratis (ca. 1600-1676): Fuga del mondo 

din ”Canzonette spirituali e morali”, 1657 

– Bartolomeo Montalban (ca.1595-1651): Sinfonia “geloso” 

– Anonym, ca 1700: Tarantella 

– Francesco Ratis (ca. 1600-1676): Passacaglia della vita 

dinCanzonette spirituali e morali”, 1657 

 

Interpretează ansamblul Nuovo aspetto:

Ulrike Hofbauer – soprană 

Elisabeth Seitz – psalterion 

Johanna Seitz – harpă 

 

Nuovo aspetto 

Ansamblul Nuovo aspetto a fost înființat în 2011 de Michael Dücker, Johanna Seitz și Elisabeth Seitz. După cum sugerează și numele, prin redescoperirea operelor baroce adaptate unor formule instrumentale mai puțin obișnuite, ansamblul deschide aspecte mereu noi asupra unui repertoriu care părea de mult epuizat. Prin repertoriile lor rafinate, ei prezintă descoperiri unice, punând accentul pe instrumente muzicale mai rar auzite în sălile de concert: dulcimer, harpă și lăută. 

Primul CD al ansamblului, „Arie et Sinfonie”, este dedicat muzicii descoperitorului aproape uitat al lui Haydn, Georg Reutter, cel care a compus nenumărate lucrări încântătoare. În 2014, a fost lansat cel de al doilea CD al ansamblului, „Dialoghi con l’Angelo”, ce evocă muzica suavă a compozitorului de oratoriu Francesco Ratis, din colecția sa de „Canzonette spirituali e morali”, 1657. Dialogurile sale muzicale între un înger, un muzician, un suflet și un diavol, precum și cântecele sau cunoscutele sale pasaje contrapunctice sunt aranjate superb și interpretate cu strălucire de ansamblul vocal format din cinci voci. 

În anul 2015, împreună cu contratenorul Valer Sabadus, Nuovo aspetto a prezentat un alt CD cu arii de Antonio Caldara, album apreciat la nivel internațional. Un alt CD, cu compoziții de Joseph Haydn, adaptate pentru ansamblu cameral datând din secolul al XVIII-lea, a fost produs în cooperare cu Bayerischer Rundfunk (Radio Bavaria). 

Nuovo aspetto concertează frecvent în cadrul celor mai cunoscute festivaluri și evenimente de profil din Europa, stârnind „aplauze frenetice, demne de un club de jazz” și „entuziasm pur” cu spectacolele lor de la Konzerthaus Wien, Elbphilharmonie și Laeiszhalle din Hamburg, Schubertiade Schwarzenberg, Festivalul de muzică veche din Innsbruck, Bozar din Bruxelles, Prinzregententheater München, Germanisches Nationalmuseum Nürnberg, Festivalul Händel Karlsruhe, Bremer Musikfest, Festivalul Mosel și Festivalul Filarmonicii din Köln, Brühler Schlosskonzerte, Romanischer Sommer Köln și Festivalul Kanazawa din Japonia. În plus, numeroase concerte au fost înregistrate și difuzate de posturi de radio și televiziune, inclusiv BR, WDR, Radio Bremen, NDR, HR și ORF. 

 

Muzicienii 

 

Elisabeth Seitz a avut o contribuție semnificativă la redescoperirea psalterionului în peisajul muzical europene. 

Concerte, înregistrări pe CD și radio cu muzicieni și ansambluri renumite, precum Christina Pluhar (Arpeggiata), Philippe Pierlot (Ricercar Consort), Christian Zincke (Echo du Danube), Ton Koopman (Amsterdam Baroque Orchestra), Ensemble 1704, Franz Vitzthum, AKAMUS Berlin, Rudi Spring (Cosi van Tango), Sagas Ensemble Stuttgart, Michele Claude (Aromates), Trondheim Barokk, Nils Okland și formația poloneză de muzică populară Kwartett Jorgi au îmbogățit-o foarte mult și au făcut-o să ajungă cu muzica ei în numeroase țări din întreaga lume. A fost invitată la multe festivaluri importante, precum și pe alte minunatele scene. 

Din 2006 până în 2009 a predat la clasa de dulcimer a Universitațăii Anton Bruckner din Linz, iar din 2014 până în 2020 a adus muzica veche mai aproape de studenții în dulcimer de la Conservatorul din Innsbruck. Îi place, de asemenea, să predea amatorilor, de exemplu la Festivalul de muzică renascentistă din Wittenberg. 

Împreună cu ansamblul nuovo aspetto (Michael Dücker) a înregistrat muzică originală pentru Pantaleon de Georg Reutter și Antonio Caldara (cu contratenorul Valer Sabaduș) pentru casele de discuri Accent și Sony. În 2016 a inițiat și organizat primul festival de dulcimer din Wuppertal.

 

Johanna Seitz este „dependentă” de harpele istorice, de la harpa gotică până la harpa cu pedale, dar se concentrează mai ales pe cântatul la harpa barocă cu mai multe rânduri. 

În calitate de solistă și interpretă de contino, ea susține concerte deopotrivă în festivaluri importante sau de mai mică amploare, toate acestea fiind documentate prin numeroase înregistrări radio și CD-uri. 

Cântă alături de Nuovo aspetto, Collegium 1704, Freiburg Baroque Consort și Freiburg Baroque Orchestra, Dorothee Oberlinger, Musica Fiata, Concerto Köln, Capricornus Consort Basel, printre alții, într-o mare varietate de formații de muzică de cameră și la teatrele de operă din întreaga Europă. 

Susține cursuri la universități (cum ar fi Mozarteum Salzburg sau Academia de Muzică din Katowice) sau la Festivalul de Muzică Renaștere din Wittenberg. În plus, desfășoară o activitate de cercetare în domeniul repertoriului pentru harpe istorice și este editor al unei serii de muzică pentru harpă la Edition Wallhall. 

Primele sale înregistrări cu concerte pentru harpă redescoperite de Georg Christoph Wagenseil și Johann Wilhelm Hertel au fost lansate la casele de discuri Accent și Aeolos. În luna iunie a fiecărui an, festivalul de harpă HarpCologne, pe care ea l-a inițiat, începe cu un omagiu adus lui Helga Storck, marea doamnă a scenei clasice de harpă. De asemenea, a evoluat alături de muzicieni și compozitori internaționali în două concerte online la LOFT Cologne. 

 

Ulrike Hofbauer 

Ulrike Hofbauer s-a născut în Bavaria și a studiat canto la Universitățile din Würzburg și Salzburg. Ulterior, și-a continuat studiile la Schola Cantorum din Basel. Profesorii care au influențat-o cel mai profund au fost Sabine Schütz, Evelyn Tubb și Anthony Rooley. 

Ulrike a cântat ca solistă cu Singer Pur, Collegium Vocale Gent, L’Arpeggiata, La Chapelle Rhénane, L’Orfeo Barockorchester și Cantus Cölln, printre altele. A lucrat cu dirijori precum Howard Arman, Andrew Parrott, Philippe Herreweghe, Christina Pluhar, Andrea Marcon, Gustav Leonhardt, Manfred Cordes, Hans-Christoph Rademann, Rudolf Lutz, Jörg Halubek și Jörg-Andreas Bötticher. Între rolurile de operă pe care le-a abordat se numără: Calisto în „Calisto” de Cavalli, Galathea în „Acis și Galathea” de Haendel, Euridike în „Orfeu” de Monteverdi, Gluck și Telemann și toate rolurile feminine din „Dido și Aeneas” de Purcell. A cântat rolul principal în „Almira” de Händel la Festivalul de Muzică Veche din Boston. 

Ulrike a predat canto baroc la Institutul de Muzică Veche al Universității Mozarteum din Salzburg și la Conservatorul și Academia Superioară de Muzică din Strasbourg. Din 2019 lucrează ca profesor de canto baroc la Schola Cantorum Basiliensis. Ulrike este, de asemenea, invitată în mod regulat să țină cursuri de măiestrie internaționale în toată Europa. 

Ulrike se bucură să exploreze repertorii noi și neobișnuite din epoci și stiluri diferite. Este interesată în special de muzica secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, precum și de ornamentație și de stilul „recitar cantando”.