Joi, 21 noiembrie 2024, ora 19.00
Sala Auditorium (Muzeul Național de Artă al României)
Ansamblul de muzică barocă SEMPRE (București)
Antonio Vivaldi este poate unul dintre cei mai cunoscuți compozitori „programatici” ai epocii sale. Desigur, nu putem discuta încă despre „programatism muzical” (adică muzica instrumentală cu program, cu caracter descriptiv) pînă în secolul al XIX-lea. Vivaldi, însă, se alătură acelor compozitori precum cei din școala barocă muzicală franceză, de exemplu, care „adoptaseră” considerabil piesele de caracter și a căror muzică se baza majoritar pe înfățișarea prin intermediul muzicii a unor persoane de vază din epoca respectivă, pe evocarea caracterelor umane sau ilustrarea multitudinii de aspecte regăsite în natură. Ultima dintre aceste categorii poate fi considerată unul dintre „subiectele” favorite ale lui Vivaldi, expuse inclusiv în cadrul acestui concert. Exceptând „Anotimpurile” care au clar un caracter descriptiv, în creația lui Vivaldi întâlnim lucrări ce poartă titluri precum „La Tempesta di Mare”, „Il Gardellino” ce fac trimiteri directe la aspecte ale naturii sau „L’ottavina”, „L’inquietudine” cu referiri la anumite metode de compoziție și interpretare sau la afectul unei anumite lucrări muzicale. Programatică sau nu, muzica lui Vivaldi impresionează nu doar prin originalitatea metodelor de compoziție și prin contrastele majore create, ci și prin aspectul cantitativ. Se pare că ar fi avut dreptate atunci când susținea că poate compune mai repede decât ar putea cineva copia același text muzical. Doar creația concertistică pentru instrument solo și acompaniament de cordari cuprinde, în mare, 350 de concerte dintre care 230 sunt dedicate viorii – instrumentul preferat, se pare. O parte importantă a creației sale o reprezintă și concertele pentru ansamblu de cordari, fără solist, cunoscute de noi sub denumirea de „concerti grossi”. Caracteristice în special școlii muzicale baroce italiene, acest gen de lucrări muzicale se bazează pe dialogul permanent între soli și ripieni / tutti și a fost abordat de compozitori precum Archangelo Corelli, Francesco Geminiani și Johann Sebastian Bach – acesta din urmă în special în cazul Concertelor Brandenburgice.
Vivaldi era prin excelență un foarte abil și îndrăzneț orchestrator, aspect ce reiese, în primul rând din maniera originală de construcție a frazelor muzicale, atât din perspectivă melodică cât și pe plan armonic. Vivaldi a fost, de asemenea, un inovator, putem spune, al mijloacelor de expresie, în special în cazul viorii. A acordat o foarte mare atenție articulărilor diferențiate, utilizării unor procedee precum pizzicato, multe tipuri de arpegiato, folosirea surdinei toate acestea contribuind la crearea unor efecte cromatice multiple, uneori extreme. Se pare că Vivaldi a fost și unul dintre puținii compozitori din epoca Barocului muzical european care a exploatat efectele create de o dinamică diferențiată, anticipând astfel stilul clasic timpuriu.
Mai puțin cunoscută în afara Italiei, comparativ cu muzica sa instrumentală, creația vocală a lui Antonio Vivaldi se referă majoritar la genul de operă dar și la o consistentă listă de lucrări din categoria celor religioase. Regăsim așadar la Vivaldi lucrări vocal – instrumentale cu soliști, cor și orchestră dar și numeroase lucrări de tip solistic, denumite motete. În cadrul acestora din urmă, în mod special, se pot observa influențele stilului său operistic dar multe dintre acestea poartă amprenta așa numitului „stile osservato” (stilul strict, caracteristic mai mult lucrărilor religioase). Denis Arnold, unul dintre muzicologii cu o colaborare esențială la editarea New Oxford Companion to Music (1983), afirma despre motetele lui Vivaldi că sunt adevărate „concerte pentru voce”. Acest fapt poate fi ușor sesizat, inclusiv în cazul motetelor „Nulla in Mundo Pax Sincera” sau „In turbato mare irato” prezentate în cadrul acestui concert. Ele conțin numeroase pasaje de virtuozitate, secțiuni contrastante în cadrul părților, momente care reclamă rezolvări de tipul cadențelor, toate acestea necesitând asimilarea, de către solistul vocal, a problemelor referitoare la stilul vocal baroc italian, în general, și cel vivaldian, în particular dar și o bună stăpânire și abilitate în rezolvarea momentelor bazate pe tehnica improvizației.
Creația instrumentală și vocal-instrumentală a lui Antonio Vivaldi a reprezentat un moment esențial pentru evoluția școlii italiene de compoziție. Mai mult decât atât, manierele sale de construcție și expresie muzicală, în special în cazul concertelor instrumentale, a fost adoptată cu entuziasm în Europa, în mod particular în Franța. Pentru faptul că părțile componente ale concertelor sale permiteau o largă paletă de abordări de tip formal, Vivaldi poate fi considerat cel mai important precursor al lui Sammartini sau al fiilor lui Johann Sebastian Bach în evoluția simfoniei caracteristice perioadei Clasicismului muzical. În același timp, Vivaldi este cel care a anticipat din plin caracteristicile Romantismului muzical, în special prin accentul pe care l-a plasat majoritar pe mijloacele de expresie muzicală și poate mai puțin pe atenția la detalii.
Pentru acest concert, am ales o formulă orchestrală restrânsă, asemănătoare mai degrabă unei formule camerale ceva mai consistente. Este vorba de șapte instrumentiști și o voce de sopran, distribuția fiind alcătuită dintr-un singur muzician pentru fiecare „partidă instrumentală”. Acest tip de distribuție era adesea întâlnit și în epocă fiind adesea dictat de rațiuni practice legate de un număr restrâns de muzicieni sau de adaptarea la un spațiu de concert mai mic.
Raluca Enea
În program: Antonio Vivaldi (1678 – 1741)
Overture L’Olimpiade (RV 725):
Allegro
”Lo seguitai felice” din opera L’Olimpiade (RV 725)
Triosonata în re minor, op. 1, nr. 8 (RV 63) pentru două viori și basso continuo:
Preludio – Corrente – Grave – Giga
Concerto Grosso (RV 157), pentru orchestră de coarde:
Allegro – Largo – Allegro
Triosonata „La Follia” (RV 63) pentru două viori și basso continuo
Concerto VIII din”L’Estro Armonico” (RV 522), pentru două viori și orchestră de coarde:
Allegro – Larghetto e spiritoso – Allegro
Motet „In furore iustissimae irae” (RV 626) pentru soprană și orchestră de coarde:
Aria – Recitativ – Aria – Alleluia
Ansamblul de muzică barocă SEMPRE a fost fondat în anul 2020 de clavecinista Raluca Enea și reunește muzicieni specializați în interpretarea muzicii vechi. Repertoriul abordat este, în principal, cel al Barocului muzical de secol XVIII dar programele de concert abordează și piese aparținând sec. al XVII-lea sau lucrări din perioada premergătoare Clasicismului muzical.
Preocupările membrilor ansamblului se referă la autenticitatea interpretării (atât din perspectiva stilisticii muzicale cât și din cea a instrumentelor utilizate – copii după originale istorice) și la cercetarea muzicologică minuțioasă, aspecte ce permit abordarea unor concepte repertoriale originale. Muzicienii ce formează ansamblul s-au specializat în domeniul muzicii vechi în cadrul unor instituții de prestigiu din Europa și au o activitate de peste 20 de ani în domeniul interpretării acesteia. Ansamblul SEMPRE are o structură modulară, adaptabilă mai multor tipuri de repertoriu, mergând de la formule camerale de duo sau trio, până la formule extinse, de tip orchestral. Deși înființat relativ recent (2020), ansamblul are o activitate intensă fiind prezent până acum la cele mai importante evenimente de profil din țară, precum Festivalul Internațional „George Enescu”, Festivalul de Muzică Veche București, Festivalul de Muzică Veche Miercurea-Ciuc, etc. Ansamblul SEMPRE colaborează cu muzicieni importanți din domeniul muzicii baroce precum violonista Mira Glodeanu. Între proiectele următoare ale ansamblului se numără două colaborări cu violonistele Petra Müllejans și Martyna Pastuszka și finalizarea albumului audio „Sempre Vivaldi”.
Între producțiile din ultimii doi ani ale ansamblului se numără: „Sempre Vivaldi”, „Haendel vs Haendel”, „Les Caractères”, „Baroque unknown”, „Sparkling Haendel”, „Bach by night”, „To B or not to B”, „Soli e tutti”, „Sempervivum” (ultimele 2 proiecte sunt realizate împreună cu violonista Mira Glodeanu), „Black and White. Vivaldi”.
Interpretează: ansamblul de muzică barocă SEMPRE (București):
Cristina Vasilache – soprană
Melinda Béres, Rafael Butaru – vioară
Tamara Dica – violă
Zsombor Lázár – violoncel
Arpad Szogyör – contrabas
Filip Zsombor – arhilăută, chitară barocă
Raluca Enea – clavecin