Folias & Canarios

În program: 

 

– Diego Ortiz (ca.1510-ca.1570) – Recercadas sobre Tenores (Roma 1553): Folía IV – Passamezzo antico I – Passamezzo Moderno III

Ruggiero IX – Romanesca VII – Passamezzo moderno II

– Gaspar Sanz (1640-1710) – Jácaras & Canarios (chitară)

 

Stilul tradițional vechi basc și catalan 

– Anonim (Euskal Herria) / Jordi Savall – Aurtxo Txikia Negarrez

– Anonim (Catalonia) / Jordi Savall – El Testament d’Amèlia, La Filadora 

 

Teme și improvizații 

– Pedro Guerrero (ca.1520-1560) – Moresca

– Anonim – Greensleeves to a Ground

– Melodii tradiționale din Tixtla (Mexic) / Improvizații – Guaracha

– Santiago de Murcia (1673-1739) – Fandango (harpă)

– Antonio Martín y Coll (& Improvizații) – Diferencias sobre las Folías

– Francisco Correa de Arauxo (1584-1654) – Glosas sobre “Todo el mundo en general”

– Anonymous / Improvizații – Canarios 

–Antonio Valente (ca.1520-ca.1580) / Improvizații – Gallarda napolitana – Jarabe loco (Jarocho. Mexic) 

 

Interpretează: 

 

Ansamblul HESPÈRION XXI: 

– Xavier Díaz-Latorre – chitară 

– Andrew Lawrence-King – harpă barocă spaniolă 

– Xavier Puertas – violone 

– David Mayoral – percuții 

– Jordi Savall – viola da gamba/conducere muzicală 

 

   Jordi Savall va interpreta pe două intrumente istorice: o viola da gamba sopran (instrument de Barak Norman, Londra 1690), o viola da gamba bas cu șase corzi (instrument de Pellegrino Zanetti, Veneția 1553). 

 

   

   Folia – dans foarte popular în Portugalia în secolul al XV-lea este menționat, pentru prima dată, în sursele istorice spaniole, încă din anul 1577, în lucrarea lui  Francisco de Salinas „De musica libri septem”. În sursele italiene, Folia folosită ca titlu apare pentru prima dată în 1604 într-un set de variațiuni de Kapsberger numit „Libro primo di intavolatura di chitarrone”. Folia devine o piesă foarte populară în Italia la începutul secolului al XVII-lea iar tratatele de epocă muzicale menționează Folias cântate și dansate atât în timpul festivalurilor populare, cât și în timpul spectacolelor de la curte. 

   În lucrarea sa „Tesoro de la lengua castellana” (1611), Sebastián de Covarrubias descrie Follia ca fiind „un dans portughez, foarte zgomotos, interpretat cu tamburine și alte instrumente de percuție, de către bărbați deghizați, purtând pe umeri tineri îmbrăcați în haine de femeie”. Sebastián de Covarrubias explică faptul că numele de Folia, care înseamnă „nebun” sau „cu capul gol”, era foarte apropiat de caracterul acestui dans atât de rapid și de zgomotos încât dansatorii păreau că și-au ieșit din minți. 

   Ca și alte forme de dans și tipuri de ostinato, F0lia timpurie includea un complex de elemente muzicale distinctive: modele metrice, figuri ritmice și melodice, formule cadențiale, etc. În secolul al XVII-lea au fost compuse numeroase seturi de variațiuni instrumentale pe baza temei Folia, pentru chitară, chitarrone, două viori și continuo sau instrumente cu claviatură. Printre compozitorii care au scris astfel de piese au fost: Bartolotti, Foscarini, Corbetta (chitară), Piccinini (chitaronne), Falconieri (două viori și continuo) și Frescobaldi, Storace, Ximénez, Cabanilles (instrumente cu claviatură). 

   În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în special după 1670, structura Foliei a fost foarte mult transformată. Jean Baptiste Lully a avut un rol esențial în dezvoltarea acestui gen muzical. Noua „formă” a foliei a rămas populară în Franța și Anglia pe toată durata perioadei baroce. În Franța, aceste piese erau numite „Folie d’Espagne”, iar în Anglia erau numite „Farinelli’s Ground”. Între compozitorii care au abordat această nouă formă a Foliei se numără Corelli, A. Scarlatti, Vivaldi, Geminiani, C. Ph. Em. Bach, dar și mulți alții. 

Raluca Enea 

 

      Interpretează: Hespèrion XXI: 

– Jordi Savall – viola da gamba:  

– Xavier Díaz-Latorre – teorbă și chitară barocă 

– Andrew Lawrence-King – harpă barocă spaniolă 

– Xavier Puertas – violone 

– David Mayoral – percuții 

 

   Hespèrion XXI 

   În 1974, Jordi Savall și Montserrat Figueras, împreună cu Lorenzo Alpert și Hopkinson Smith, au fondat la Basel ansamblul de muzică veche Hespèrion XX, ca modalitate de recuperare și diseminare a repertoriului muzical bogat și fascinant de dinainte de secolul al XIX-lea, pe baza unor criterii istorice și a folosirii instrumentelor originale. Numele Hespèrion semnifică „locuitor al Hesperiei”, care în greaca veche se referea la cele două peninsule cele mai vestice din Europa: cea iberică și cea italiană. Era, de asemenea, numele dat planetei Venus atunci când apărea la vest. La începutul secolului al XXI-lea, Hespèrion XX a devenit cunoscut sub numele de Hespèrion XXI. 

   Astăzi, Hespèrion XXI este esențial pentru înțelegerea muzicii din perioada dintre Evul Mediu și Baroc. Munca lor de redescoperire a lucrărilor, a partiturilor, a instrumentelor și a documentelor inedite are o valoare dublă și incalculabilă. Pe de o parte, cercetările lor riguroase oferă noi informații și înțelegeri cu privire la cunoștințele istorice ale perioadei, iar pe de altă parte, interpretările rafinate permit oamenilor să se bucure în mod liber de delicatețea estetică și spirituală a operelor din această perioadă. 

   Încă de la început, Hespèrion XXI a pornit pe un drum clar inovator și artistic, care să ducă la crearea unei școli în domeniul muzicii vechi. Iar asta se datorează faptului că membrii ansamblului au conceput muzica veche ca pe „o unealtă” muzicală experimentală căutând, prin aceasta, frumusețea și expresivitatea maximă în interpretările lor. Orice muzician din domeniul muzicii vechi va avea de „respectat un angajament” față de spiritul original al fiecărei lucrări și trebuie să învețe să se conecteze cu acesta prin studierea compozitorului, a instrumentelor din acea perioadă, a lucrării în sine și a circumstanțelor care o înconjoară. Dar, ca maestru în arta muzicii, el este obligat să ia și decizii cu privire la piesa interpretată; capacitatea sa de a lega trecutul de prezent și de a conecta cultura cu diseminarea ei depinde de îndemânarea, creativitatea și capacitatea sa de a transmite emoții. 

   Repertoriul ansamblului Hespèrion XXI include, printre altele, muzica evreilor sefarzi, piese din Castilia, lucrări din Epoca de Aur spaniolă și europeană. Între cele mai cunoscute programe de concert ale sale se numără Les Cantigues de Santa Maria d’Alfons X El Savi, La Diàspora Sefardí, muzica din Ierusalim, Istanbul, Armenia și Folías Criollas. Datorită muncii remarcabile a acestor muzicieni și a colaboratorilor care au lucrat cu ansamblul în toți acești ani, Hespèrion XXI joacă în continuare un rol-cheie în recuperarea și reevaluarea patrimoniului muzical, un rol care are o mare rezonanță în întreaga lume. Ansamblul are un palmares de peste 60 de CD-uri și susține concerte în întreaga lume, apărând cu regularitate la marile festivaluri internaționale de muzică veche. Ansamblul este susținut de Departamentului pentru Cultură al Generalitat de Catalunya și al Institutului Ramon Llull. 

 

    Jordi Savall 

   Jordi Savall, una dintre personalitățile marcante ale muzicii vechi, de aproape jumătate de secol, și-a dedicat activitatea nu doar domeniului interpretativ ci și redescoperirii unor comori muzicale pierdute. 

   A înregistrat peste 230 de albume de muzică, din perioada Evului Mediu și până în Baroc, scoțând la lumină comori muzicale hispanice și mediteraneene dar și lucrări consacrate ale epocii Barocului muzical european cărora le-a redat o nouă forță, prin înregistrări unice din punct de vedere stilistic și timbral.

Evenimentul este organizat în parteneriat cu Ambasada Spaniei și Institutul Cervantes în România și marchează sfârșitul ciclului președinției spaniole a Uniunii Europene.