Joi, 18 Noiembrie 2021, ora 19:00

Cristina Vasilache – soprană, Raluca Enea – clavecin.

„Harpsichord or not“ este un concept original dedicat, în special, publicului atras de muzica pentru clavecin.
Recitalul propune o incursiune în universul lui J. Ph. Rameau (poate cel mai relevant compozitor al Barocului muzical francez târziu), mai precis, în lumea transcripțiilor sale pentru clavecin. Recitalul evocă, într-o manieră inedită, figura marcantă a lui J. Ph. Rameau (cel care a îmbinat în mod perfect muzica pentru clavecin și creația de operă, într-o adevărată galerie de personaje și caractere) și abordează clavecinul din perspectivă solistică.
Program:
Jean Philippe Rameau (1683 – 1764):
– Din colecția Nouvelles Suites de Pièces de Clavecin 1728:
Din Suite en la: Allemande – Courante – Sarabande – La Triomphante
Din Suite en sol: Les Tricotets – Menuet I – Menuet II – Menuet I – Les Sauvages
– Din colecția Les Indes Galantes – Ballet reduit à quatre grands concerts:
1er Concert: Ouverture – Entrée (des quatre Nations dans la Cour d’Hébé) – Vous qui d’Hébé suivez les lois – Air vif – Air Polonois – Musette en Rondeau – Musettes, résonnez – Musette en Rondeau – 1er Menuet – 2e Menuet – 1er Menuet – Air vif

Interpretează:
Cristina Vasilache – soprană
Raluca Enea – clavecin
Transcripțiile reprezintă un domeniu de larg interes în epoca Barocului muzical european. Ele au fost adesea utilizate în creațiile unor importanți compozitori precum J. S. Bach, A. Vivaldi, F. Geminiani, J. Ph. Rameau, G. Fr. Haendel, și mulți alții. Fenomenul s-a manifestat din mai multe direcții și a constituit întotdeauna un domeniu fascinant, atât din perspectiva compoziției cât și din cea interpretării.
Departe de a fi considerate „plagiat”, transcripțiile muzicale fac parte fie din genurile solistice – cum ar fi piesele pentru instrument solo sau genul de concert instrumental (cu unul sau mai mulți soliști) – fie din genurile caracteristice ansamblurilor instrumentale sau vocal-instrumentale, în acest caz referindu-se la muzica de cameră sau la cea orchestrală.
Ca sursă de inspirație, transcipțiile pot fi preluate din propria creație și transpuse pentru alt tip de ansamblu sau instrument sau pot fi preluate din creațiile altor autori și transformate conform propriului stil al „noului autor” sau ținând cont de noua orchestrație, având întotdeauna o doză de originalitate.
În cazul lui Jean-Philippe Rameau, transcripțiile se referă, aproape întotdeauna, la propriile lucrări. Ele sunt bidirecționale și se manfiestă în toate cele trei domenii abordate de autor pe parcursul creației: muzica pentru clavecin solo, muzica pentru ansambluri camerale și muzica de operă.
În cazul lui Rameau putem vorbi despre un fel de „rețea” cu fire conectate în toate cele trei domenii de compoziție, din moment ce întâlnim frecvent piese compuse inițial pentru clavecin solo și orchestrate ulterior în operele compuse în a doua parte a creației sau numeroase piese camerale sau orchestrale, transcrise de autor pentru clavecin solo.
Mai mult decât atât, se pare că Rameau avea o pasiune pentru domeniul transcripțiilor. Dovezi în sprijinul acestei afirmații sunt indicațiile pe care compzitorul le plasează în prefața colecției „Pièces de Clavecin en Concerts” 1741. Acestea se referă exact la modul în care el a transcris cele „Cinq Pièces” 1741, pentru clavecin solo pornind de la piese din cadrul colecției inițiale și încurajează interpreții să realizeze ei înșiși transcripții ale pieselor lui.
Fie că au fost scrise pentru clavecin solo sau nu, piesele lui Rameau ne transpun în atmosfera elegantă și rafinată de la curtea regală a Franței secolului al XVIII-lea, într-un carusel de dansuri, personaje, stări și caractere.
Soprana Cristina Vasilache a început studiul muzicii la varsta de 7 ani la Liceul de Arta „Margareta Sterian” din Buzău. După absolvirea liceului, a urmat studiile de licența și Master în interpretare muzicală (canto clasic) la Unversitatea Națională de Muzică din Bucuresti (clasa prof. Claudia Codreanu).
Pe parcursul acestor ani, a devenit o prezență activă pe scenele de operă și de concert ale țării. A fost aplaudată pe scene precum Opera Română din Brașov, Filarmonica de stat din Sibiu, Filarmonica „Ion Dumitrescu” (Rm. Vâlcea), Ateneul Popular „M.G. Pastia” (Focșani), Ateneul „Nicolae Bălănescu” (Giurgiu), Muzeul Național „George Enescu” (București) Palatul Suțu (București), Castelul Peleș (Sinaia), Ateneul Român (București) și altele.
În numeroasele spectacole și recitaluri a abordat un repertoriu variat, de la roluri de comedie (Ciesca din opera Gianni Schicchi de Puccini), la roluri lirice (Musseta din La Boheme – Puccini, Donna Elvira – Don Giovanni si Fiordiligi – Cosi fan tutte de Mozart), apoi la roluri de operetă (Bertha din Lăsați-mă să cânt – Gherase Dendrino) în paralel cu apariții în concerte de oratoriu (J.S. Bach, C. Frank, A. Lloyd Webber, W.A. Mozart și alții) dar și în recitaluri de lieduri.
Ultimul premiu castigat este la Concursul National de Lied Romanesc din 2016 (Premiul al III-lea), iar în 2018 și-a făcut debutul la Opera Națională din București în cadrul Studioului de Operă cu rolul Doamna 1 din Flautul fermecat de W.A. Mozart. În prezent este angajată ca artist liric la Filarmonica „George Enescu” din București.
Raluca Enea s-a născut în Bacău. Este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – secțiile Pedagogie instrumentală – pian și Interpretare muzicală- clavecin, la clasa profesoarei Ogneanca Lefterescu.
Din anul 2005 și-a continuat studiile de clavecin în Germania, sub îndrumarea profesorilor Harald Hoeren, Glen Wilson şi Ketil Haugsand, la Hochschule für Musik und Darstellende Kunst Frankfurt am Main și Würzburg şi Hochschule für Musik und Tanz Köln. În cadrul studiilor din Germania, specializările principale au fost clavecin și basso continuo, în cadrul secției HIP (Historische Interpretationspraxis – interpretare istorică, muzică de cameră, sisteme de acordaj istoric, improvizație, sintaxă și retorică muzicală). Raluca a obținut nota maximă la recitalul solo de la finalul studiilor de master (Hochschule für Musik und Darstellende Kunst Frankfurt am Main) iar tema lucrării de dizertație a fost ”Follia among the ternary dances of the Baroque suite”. La HfMDK Frankfurt, Raluca a fost clavecinist-corepetitor la clasa de vioară a profesoarei Petra Müllejans (Konzertmeisterin Freiburger Barockorchester).
A urmat cursuri de perfecţionare susţinute de Menno van Delft (Olanda), Frédérick Haas (Belgia), Malcolm Bilson (SUA), Ketil Haugsand (Norvegia), cursurile Academiei din Sablé, sub îndrumarea profesorilor Françoise Lengellé şi Howard Crook (clavecin şi canto baroc) și cursuri de muzică de cameră cu Jan de Winne, Marcel Ponseele și Hervé Douchy (Belgia).
Raluca este doctor al Universității Naționale de Muzică București, cu teza „Creația pentru clavecin a lui Jean Philippe Rameau: erudiție, inspirație, viziune” elaborată sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. Dana Borșan.
Raluca a susţinut concerte în România, Germania, Israel, Norvegia, Ungaria, Franța. Între cele mai importante proiecte concertistice desfășurate se numără cele patru integrale de lucrări: J. Ph. Rameau – „Pièces de Clavecin en Concerts” desfășurată în compania instrumentiștilor Melinda Béres – vioară barocă și Szilárd Chereji – viola da gamba, J. S. Bach – „Sonatele pentru violoncel și clavecin obligat”, proiect desfășurat în compania violoncelistului Eugen – Bogdan Popa, A. Corelli – Sonate pentru vioară și basso continuo, Op. 5, J. S. Bach – Integrala Sonatelor pentru vioară și clavecin obligat, BWV 1014 – 1019 (ultimele două susținute în companiei violonistei Melinda Béres) și J. S. Bach – Concertele pentru două clavecine și orchestră de coarde, BWV 1060 – 1062, proiect susținut în compania organistului Steffen Schlandt și Ansamblului Codex.
Raluca este lect. dr. la clasa de clavecin a Universității Transilvania Brașov iar când nu predă sau nu cântă la clavecin, Raluca este artist liric al Filarmonicii „G. Enescu” Bucureşti și director artistic al Festivalului de Muzică Veche București. Coordonează proiectele educative și de formare în domeniul muzicii vechi susținute de Asociația Culturală Antiqva în România şi este, în permanenţă, mama Letiției și a lui Petru.