Marți, 15 noiembrie, ora 19:00
Sala Auditorium – MNAR
Programul muzical al serii imaginează un prim concert între Orient si Occident, cu fiecare dintre școlile sale muzicale, demonstrând măiestrie pe lăută renascentistă, pe de o parte, sitar și tabla, pe de altă parte. Cele două tradiții „împletesc” apoi împreună muzici noi, în care lăuta urmează ragas-urile indiene (Hemavati sau Kalyan), ori în care sitarul si tabla se adaptează pieselor de dans ale Renașterii italiene.
Secolul al XV-lea este secolul căderii Constantinopolului, moment în care drumurile comerciale către Orientul îndepărtat cad sub controlul otomanilor. Doar genovezii și venețienii mai primesc permisiunea de a face comerț cu India, și asta – multe decenii mai târziu. De aici și ideea muzicianului italian din proiect, Emilio Bezzi.
Finalul secolului al XIV-lea este perioada în care muzica cultă indiană încheie o epocă de cristalizare a influentelor dinspre Persia, imperiul vecin. Muzica clasică indiană se împarte, începând din această perioada, în cele două ramuri care s-au pastrat până în zilele noastre: muzica carnatică (din sudul indiei) și muzica hindustani (din nord, cea mai puternic influențată de persani, inclusiv prin adoptarea instrumentului rege – sitarul).
Muzica Hindustani se bazează pe improvizație și explorare, apropiindu-se de muzica barocă occidentală, unde interpretul unei compoziții are o anumită libertate în actul artistic. Muzica carnatică se bazează pe interpretarea de compoziții mai precise, de regulă de durată mai scurtă, și pe o importantă prezență a componentei vocale.
Muzica clasică indiană este străină de concepte precum armonia, contrapunctul sau acordurile. Ea se bazează pe două concepte fundamentale: raga și tāla. Rāga („a colora”, „a picta”) este o colecție de structuri melodice cu motive muzicale, menite să „coloreze mintea” și să trezească anumite emoții publicului care ascultă. Tāla reprezintă un ciclu de timp. Rāga oferă muzicianului o paletă de culori și emoții, pe baza căreia el creează o melodie, iar Tāla – un cadru creativ pentru improvizația ritmică.
În fața acestei tradiții muzicale, muzicianul occidental trebuie să caute punctele de confluență: melodii în tonalități apropiate de ragas-urile indiene, de exemplu. De asemenea, conformarea în ritmul neînduplecat al tala – care, spre deosebire de sistemul european, necesită respectarea sa cu strictețe, fără pauze, sincope sau … tăceri.
Repertoriu:
Petro Paulo Borrono (1490 – d. 1563): Toccata e Fantasia pentru lăută
Francesco da Milano (1497 – 1543): Fantasia, N33 pentru lăută
Petro Paulo Borrono (1490 – 1563): Pavana La Milanesa e suo Salterello pentru lăută
Raga și Tala pentru Sitar și Tabla (Tradițional*)
Hemavati*, sitar și lăută renascentistă (Tradițional*)
Giorgio Mainerio (1535 – 1582): Ballo Francese, piesă rearanjată pentru lăută, sitar și tabla de Rohan Dasgupta și Emilio Bezzi
Rohan Dasgupta (1988): Parameshwary, pentru sitar, lăută și tabla.
Joan Ambrosio Dalza (sec. XV – după 1508): Tastar de Corde e Ricercare – Saltarello e Piva (rearanjate pentru lăută, sitar și tabla de Rohan Dasgupta și Emilio Bezzi)
Kalyan Thaat (Tradițional*) pentru sitar, lăută și tabla
Emilio Bezzi (1982), Rohan Dasgupta (1988) – River Song, pentru sitar, lăută și tabla.
*piesele marcate respectă modul de prezentare în programe muzicale tipic muzicii clasice indiene. Se menționează doar titlul raga (structurii melodice) alese de muzician, creația propriu-zisă fiind măiestria interpretării și a improvizațiilor. Istoria muzicală consemnează mai apoi doar interpretarea autorului respectiv (de exemplu Raga Ahir Bhairav, Ravi Shankar – de pe albumul Three Ragas 1956).
Interpretează:
SANGAM Trio
– Rohan Dasgupta – sitar (India, Calcutta)
– Emilio Bezzi – lăută renascentistă (Italia, Urbino)
– Udhai Mazumdar – tabla (India, New Delhi)
Sangam Trio este „un act de arheologie muzicală”. „Sangam” înseamnă în limba sanscrită confluență de râuri. Confluența în acest proiect are loc între două „râuri muzicale”: muzica Renașterii europene și muzica clasică indiană (muzica cultă a subcontinentului indian).
Muzicienii explorează și imaginează muzica de la prima întâlnire muzicală dintre muzica europeană și cea indiană. Istoricește, acest lucru a fost posibil începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, odată cu dezvoltarea comerțului și a călătoriilor de descoperiri geografice. Primul concert ar fi putut avea loc ori undeva în India, într-un castel al dinastiei Mughal, sau într-un port de mirodenii de pe coasta de Vest, unde au existat toate condițiile istorice și sociale ca muzicienii de la o curte nobiliară să îi primească alături de ei la pe un nobil european, ori pe un cavaler, acesta din urmă educat muzical, și care să fi adus cu el, în călătorie, instrumentul nobil preferat – lăuta. Ori poate chiar în Europa, la un castel din Renaștere.
Rohan Dasgupta. Rohan este prezent la mari concerte și festivaluri din India, Europa și America de Sud. În India este considerat unul dintre tinerii maeștri în devenire, bucurându-se de onoruri precum Premiul Președinției Indiei sau de Bursa Guvernului Indiei. Își reprezintă adesea țara în concerte ale misiunilor diplomatice din toată lumea. Rohan se remarcă printr-un stil dinamic și reflexiv și, asemeni lui Ravi Shankar, prin multă deschidere pentru experimente în diverse genuri muzicale, cum ar fi muzica de jazz ori muzica pentru meditație. Bengalez de origine, s-a născut la Calcutta și viața sa se împarte între India si Europa (în Slovenia el fiind un promotor al muzicii clasice indiene prin intermediul asociației sale culturale Raga Slovenia). Are la activ 11 albume (majoritar de muzică clasică indiană, dar și două de jazz, în compania trupei italo-indiene Anatma).
Emilio Bezzi (lăută, Italia). A susținut concerte în Argentina, Brazilia, Danemarca, Franța, Grecia, Olanda, India, Italia, Japonia, Polonia, Portugalia, Elveția și Federația Rusă. A înregistrat pentru Brillant Classics și Tactus. De asemenea, cooperează cu Compania de dans istoric „Il Ballarino” și ADA ca cercetător în studiul și dezvoltarea Dansului Occidental din XV-XVII.
Udhai Mazumdar (tabla), din New Dehli, este discipol al marelui Ravi Shankar, alături de care a studiat în vechea tradiție clasică indiană, adică locuind sub același acoperiș cu maestrul. În cazul său – 13 de ani de zile. Udhai este „pandit”, adică maestru, al „tabla” (percuții indiene). A decis să urmeze acest instrument după ce prima sa opțiune, copil fiind, a fost muzica vocală.
Este un virtuoz spectaculos, cu priză la public, călătorind pentru concerte în toată lumea. Este de asemenea compozitor, aparând pe 15 albume publicate; a compus un musical, după o legendă indiană din secolul al XI-lea. Udhai este și un dascăl profund și respectat, care formează noi generații de muzicienii în tradiția clasică moștenită de la maeștrii săi.
Este binecunoscut publicului românesc din turneele ”West meets East” (2017-2019) când a jucat un rol cheie în readucerea la lumină muzicii lui Ravi Shankar, plecând de la puținele notații muzicale existente, și prin recompunerea, în stil indian, a unor piese din repertoriul clasic românesc, care au făcut deliciul publicului de la noi.